Concurs - Căutăm și învățam #1
Artemis (FormerMod)
Guest Postări: 282
Un nou concurs începe! Cu ocazia acestui concurs, vreau să vă mai anunț că de acum înainte avem de gând să organizăm mai multe concursuri și activități de forum cu recompense atrăgătoare.
Ce trebuie făcut în acest concurs?
Nu vă cer nimic dificil, implică doar copy & paste, puțin citit, selectare de informație și căutatul pe internet!
Ce aveți de făcut? Citiți cu atenție!
Alegeți un animal și căutați pe internet informații despre acel animal (orice animal de pe pământ), selectați niște informații despre el (curiozități de exemplu, sau chiar informații generale) și le postați pe forum ca comentariu la această discuție. Nu uitați să atașați o imagine cu animalul respectiv în comentariul vostru și NU atașați linkuri!
Nu trebuie să scrieți mult, undeva la maxim 500 de cuvinte, să nici nu exagerăm ( dar nu le scrieți voi, doar le copiați de pe net, floare la ureche
) Vă rog nu depășiti cu mult această limită, nu vă complicați să scrieți extrem de mult. Incă un lucru: nu sunt permise comentarii identice sau două sau mai multe comentarii pe același subiect (de exemplu, dacă cineva scrie despre vaci, nu va mai scrie nimeni altcineva despre vaci, decât dacă sunt lucruri total diferite, atunci da, este permis).
Recomensa: În primul rând, invătam sau ne amintim niște lucruri noi și ne imbogătim cultura noastră generală-acesta este premiul cu care ne alegem toți, inclusiv noi, moderatorii!
Pe langă asta, am să aleg la întâmplare dintre toți cei care participă 10 jucători care vor fi premiați cu câte 3.000 galbeni + 100 hrană din alge + 1500 cărți de vizită ( obiect de colecție)!
Puteți participa până luni (inclusiv), câstigatorii sunt anunțați marți.
Mult succes!
Post edited by Artemis (FormerMod) on
3
Aceasta discutie a fost inchisa comentariilor!
Comentarii
Quokka – 10 lucruri despre cel mai fericit animal din lume
1. Quokka (a se citi “cuoca”) (Setonix brachyurus) este un marsupial de marimea unei pisici si singurul membru al genului Setonix; este adesea numit “cel mai fericit animal din lume”
2. Quokka traieste pe cateva insule din vestul coastei Australiei, in special pe Insula Rottnest, in apropiere de Perth si pe Insula Bald, in apropiere de Albany;
3. Prima atestare istorica a acestui mic marsupial a fost facuta in 1658, cand marinarul Samuel Volckertzoon a scris despre observarea unei “pisici salbatice” pe insula Rottnest;
4. In 1696, olandezul Willem de Vlamingh a confundant marsupialul cu niste sobolani uriasi si a botezat insula “Rattennest” (olandeza pentru “cuibul sobolanilor”); mai tarziu numele a fost adaptat la Rottnest;
5. Quokka cantareste intre 2.5 si 5 kg, are o lungime intre 40 si 100 cm, cu o coada de 20-30 cm, coada relativ mica pentru un macropod; este acoperit de o blana scurta gri-maronie, are urechile mici si rotunjite si un nas negru;
6. La fel ca toate marsupialele, quokka este ierbivor si in mare parte nocturn; acesta se hraneste cu iarba, frunze, tulpini si coji ale diferitelor plante; poate supravietui fara hrana si apa perioade lungi de timp cu ajutorul grasimii stocate in coada;
7. Quokka este un animal foarte social si prietenos; traieste in grupuri mici, dominate de masculi; nu sunt foarte teritoriali, uneori o zona fiind populata si de 150 de indivizi;
8. In timpul zilei, quokka se odihneste la umbra copacilor, adesea intorcandu-se in acelasi loc zilnic;
Foto: netdna-cdn.com
9. Sezonul de imperechere incepe din ianuarie si dureaza pana in martie, insa se poate prelungi si pana in august; femela quokka naste un singur pui dupa doar o luna de gestatie; femelele pot naste de doua ori pe an;
10. Puiul (denumit “joey”, la fel ca la canguri) traieste in marsupiu in jur de 6 luni, dupa care se bazeaza pe laptele mamei inca 2 luni; la varsta de 1 an jumatate se pot reproduce; in salbaticie, quokka poate trai pana la 10 ani;
Cocoșul de munte este foarte sperios și scump la vedere. Își face apariția în păduri, odată cu topirea ultimelor petice de zăpadă, și doar turiștii norocoși pot să îl zărească.
În foto se vede cum un mascul face un spectaculos ritual de împerechere. Exemplarul își umflă penajul și își deschide coada în formă de evantai.
DESCRIERE
Cocoşul de munte este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri deschise. Lungimea corpului este de 54-90 cm şi are o greutate medie de 4300 g pentru mascul şi până la 2000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 87-125 cm. Masculul este uşor de recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis. Femela este considerabil mai mică decât masculul, însă mai mare decât femela de cocoş de mesteacăn ( Lyrurus tetrix ). Are un penaj brun pestriţ. Se hrăneşte cu ace de conifere, muguri şi conuri mici de brad şi molid, fructe, insecte şi larve.
ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen provine din greacă şi este cel mai probabil sinonim cu tetrax – un fel de pasăre. Numele de specie provine din cuvântul latin urogallus – cocoş de munte.
LOCALIZARE SI COMPORTAMENT
Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. În captivitate trăiește până la 18 ani. Poate hibrida cu cocoșul de mesteacăn și fazanul ( Phasianus colchicus ). Este o specie poligamă, şi cocoșii rotind la sfârșitul iernii (mijloc de martie, început de aprilie), în locuri deschise din pădure unde se adună împreună cu femelele. În perioada împerecherii masculii devin agresivi, putând ataca chiar și omul. În timpul rotitului, masculii îşi desfac coada în evantai şi scot sunete puternice ce atrag femelele. Cuibul este construit pe sol, în locuri camuflate din pădurea de conifere, într-o adâncitură căptușită cu vegetație. După împerechere, masculii nu au niciun rol în creșterea puilor.
POPULAȚIE
Populația europeană a speciei este mare, cuprinsă între 760000-1000000 de perechi. S-a menținut stabilă în perioada 1970-1990. Deși specia a scăzut în perioada 1990-2000, în special în Finlanda şi Suedia, a crescut în schimb în Rusia, iar pe ansamblu populația este considerată stabilă. În România populația estimată este de 4500-5200 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia și Norvegia.
REPRODUCERE
Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârșitul lui aprilie și începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56,9 x 41,3 mm. Incubația durează în medie 26-29 de zile și este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii își părăsesc cuibul după 24 de ore și își urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile și devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna, când formează grupuri mari cu alte familii în vederea iernării.
AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE
Degradarea habitatelor și pierderea surselor de hrană din cauza suprapăşunatului, împreună cu braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea suprapăşunatului și a braconajului pot contribui la refacerea populației.
Cainele - cel mai bun prieten al omului
Fac parte din familia noastră, îi iubim ca pe nişte copii, dar nu ştim o mulţime de lucruri despre ei. Cum ar fi faptul că au un simţ al mirosului de 40 de ori mai dezvoltat decât al nostru, că nasul lor este corespondentul amprentelor umane, sau că pot transmite mesaje diferite prin mişcarea cozii.
1.Există 450 de milioane de câini în lume. Statistica aceasta îi cuprinde pe cei fără stăpân,dar şi pe aceia care sunt animale de companie.
2.Câinii au fost primele animale domesticate de om în Paleolitic.
3.Când se nasc,sunt surzi,orbi şi n-au dinţi. Încep să vadă pe la vârsta de trei-patru săptămâni,iar primii dinţi îi apar între trei şi şapte săptămâni.
4.Respiră şi cu ajutorul limbii.
5.Au 321 de oase şi 42 de dinţi permanenţi.
6.Frecvenţa cardiacă medie a unui câine sănătos este de 120 de bătăi pe minut,ceea ce înseamnă că inima lui bate cu 50% mai repede decât cea a unui om.
7.Frecvenţele sonore ale fulgerelor le afectează urechile. Teama pe care o arată atunci când începe o furtună este posibil să fie defapt o reacţie la durere.
8.Au abilitatea de a vedea lumea în culori,dar nu în nuanţe atât de diverse precum oamenii.
9.Amprentele nasului sunt unice,la fel ca acelea digitale la om,dar mirosul lor este de 100.000 de ori mai puternic decât al omului.
10.Cu cât este mai lung nasul lor,cu atât se răcoresc mai repede în sezonul cald.
11.Trăiesc în medie 15 ani,dar cei de la oraş au o viaţă mai lungă cu trei ani spre deosebire de cei de la sat.
12.Ciocolata conţine o substanţă similară cofeinei numită teobromină,care îi poate îmbolnăvi pe câini sau care,în unele cazuri,le poate fi chiar fatală.
13.Câinii din rasa Basset nu pot înota.
14.Obezitatea este afecţiunea cea mai des întâlnită la câini.
15.Câinii pot învăţa până la 250 de cuvinte. Cei dresaţi să deprindă limbajul omului au o inteligenţă similară unui copil în vârstă de doi ani.16.Visează ca oamenii. Ai observat, cu siguranţă, cum căţelul tău îşi mişcă pleoapele şi lăbuţele în timp ce doarme. În acel moment visează. Cercetătorii au stabilit că prietenii noştri patrupezi au un tipar de somn şi o activitate cerebrală similare cu ale omului. Visele lor constau, probabil, în imaginarea unor activităţi familiare, cum ar fi jucatul afară împreună cu stăpânul.
Ornitorincul
Ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) este un mamifer, reprezentant al familiei Ornithorhynchidae a ordinului Monotremata, in a carui alcatuire anatomica gasim o neobisnuita imbinare de caractere, mostenite de la stramosii reptilieni, altele amintind de pasari.
Clasa Mamiferelor, cunoscuta ca fiind grupa ai carei reprezentanti sunt cei mai evoluati, are doua caractere esentiale: prezenta glandelor mamare (ce secreta lapte) si acoperirea corpului cu par.
Dimensiunile lor erau reduse (unele de cativa cm), erbivore sau frugivore, fapt relevat din studiul molarilor fosili prevazuti cu tubercule. Astfel, grupul primeste numele de Multituberculata. Aceste prime mamifere pastrau numeroase caractere reptiliene, care au disparut treptat. Multituberculatele se aseamana cu monotremele. Monotremele sunt cele mai vechi si mai primitive mamifere actuale.
La inceputul secolului al XIX-lea colonistii europeni denumesc exemplare aduse din Australia “cartita-rata”, “cioc de rata”. Disecarea lor ii surprinde pe savanti; englezul Everard Home descopera ca organele reproducatoare ale femelelor difera de cele ale mamiferelor, motiv pentru care a creat o clasa aparte care era intermediara intre mamifere, pasari si amfibieni.
Modul sau de nutritie este omnivor, scormonind malul sau nisipul de pe fundul apei cu “ciocul” in cautarea crustaceelor, viermilor, a insectelor si plantelor acvatice.
Se deplaseaza cu usurinta in apa, folosind membrele anterioare pentru inaintare, cele posterioare pentru echilibrare, iar coada drept carma.
Inoata la suprafata, stand pe jumatate scufundat sau plonjand spre fund in cautarea hranei, in acest ultim caz ochii si urechile se inchid, folosind pentru orientare doar “ciocul”.
Ornitorincul are o lungime de 65 cm si o masa de aproximativ 2-3 kg, in functie de sex. Are o blana cafenie (deasa si moale, insa perii sunt mai lanosi pe abdomen si mai duri pe spate), formata din doua straturi, care il ajuta sa mentina o temperatura constanta a corpului.
Coada este turtita dorso-ventral, iar capul prezinta prelungirea cunoscuta sub numele de “cioc de rata”. Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili si electrici, care il ajuta la orientare in apa in timpul scufundarilor.
Ornitorincul nu are ureche externa, insa are un auz foarte fin. Prezinta niste pliuri tegumentare care ii protejeaza ochii si urechile in apa. Detecteaza prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuala foarte ridicata. Masculii se apara cu spinii otravitori de pe picioarele posterioare.
Ornitorincul scoate sunete care ii permit sa transmita mesaje semenilor sai. Nu poseda coarde vocale. Aceste sunete sunt produse de catre pui, atunci cand isi cheama tovarasii de joaca, ori de catre adulti, cand sunt in primejdie sau cand vor sa comunice cu alti ornitorinci.
Atunci cand se afla sub apa si ii lipseste oxigenul, poate sa-si reduca ritmul batailor inimii, de la 200 pe minut, la mai putin de 10.
La nastere puii nu masoara mai mult de 13 mm lungime, sunt orbi timp de 11 saptamani si se hranesc prin lingerea laptelui de pe abdomenul mamei.
Toate exemplarele se nasc cu pinteni la picioarele din spate, insa acestia cad de pe picioarele femelelor la varsta de aproximativ un an, in vreme ce pintenii masculilor devin veninosi in timpul sezonului de imperechere. Cantareste cateva kilograme si traieste in jur de 12 ani.
Origine
Ursii panda fac parte din familia Ursidae. Acestia nu s-au numarat insa printre ursi inca de la inceputuri, o buna perioada de timp fiind considerati de catre anumiti cercetatori ca fiind un fel de ratoni de dimensiuni mai mari; testele au dovedit insa adevarul.
Hrana
Aceste animale sunt, categoric, erbovire, hranindu-se doar cu frunze si lastari de bambus.
Dantura lor pare facuta special pentru acest gen de hrana, fiindule foarte usor sa marunteasca frunzele aducandu-le la consistenta unei paste.
Aspect / Caracteristici
La capitolul dimensiuni nu exista o mare diferenta procentuala intre masculi si femele, vorbind undeva de 10-20%.
Masculii ating, la maturitate, o greutate de aproximativ 150 kg, cu 25 kg mai mult decat femelele.
Lungimea lor este de 1.5 metri iar inaltimea rar depaseste 75 cm. Coada depaseste insa mai toate speciile de ursi, avand pana in 6 cm.
Comportament
Una dintre diferentele intre celelalte specii de ursi si cei panda este faptul ca panda nu hiberneaza niciodata.
Un alt fapt interesant este pozitia pe care ursii panda o adopta in momentele in care se hranesc, acestia stand in sezut.
Reproducere
Perioada de imperechere se incadreaza in lunile de primavara ale fiecarui an.
Sarcina dureaza aproximativ 5 luni, femela panda dand nastere intotdeauna unor gemeni.
In cele mai multe cazuri, unul din cei 2 pui moare, femela neputand sa se ingrijeasca de amandoi.
Specii / Subspecii
Ursii panda sunt animale pe cale de disparitie, in prezent existand aproximativ 1600 de exemplare in salbaticie.
Viitorul nu pozitioneaza intr-o lumina prea buna aceasta specie desi se fac eforturi pentru perpetuarea ei.
Se aproximeaza ca peste 70 de ani, jumatate din locurile in care acestia pot trai vor disparea, cauza fiind incalzirea globala.
LEGENDA URSULUI PANDA :
- O legenda populara chineza spune ca ursii panda au fost candva albi din cap pana-n picioare, dar intr-o zi au mers la inmormantarea unei fetite, aducand cenusa in semn de doliu. Plangeau si isi stergeau ochii din care curgeau rauri de lacrimi, se tineau strans in brate unii pe ceilalti, iar ca sa nu mai auda cata durere era in jurul lor si-au astupat urechile cu labutele. Iar povestea spune mai departe ca, de atunci, petele de cenusa nu s-au mai sters de pe blana lor si asa au ramas pentru totdeauna.
Căluţii de mare, o raritate a naturii
Vietati marine simpatice, căluţii de mare impresionează prin gingăşia şi forma lor deosebită. Ei trăiesc în adâncurile oceanului şi sunt singurele animale care pot înota în poziţie verticală. Viaţa lor e o continuă provocare, deoarece sunt nevoiţi să se adapteze unui mediu în care prădătorii subacvatici sunt cei care deţin supremaţia.
Graţie formei sale atipice, căluţul de mare se deosebeşte de ceilalţi peşti şi este considerat un dar al naturii. Acoperit cu plăcuţe osoase, căluţul de mare are aripioare pe spate, care îl ajută să se deplaseze prin înot. Poate fi întâlnit într-o varietate de culori, de la roşu şi galben până la maro închis. În lume, există peste 50 de specii de căluţi de mare, care trăiesc în apele tropicale şi temperate, printre corali şi plante marine, de care se agaţă cu ajutorul cozii. Pot fi văzuţi atât la adâncimi mari, cât şi în apropiere de mal. Micile vietăţi respiră prin branhii, la fel ca peştii, şi se hrănesc, de regulă, cu alge şi crustacee.
1.La căluţii de mare, masculul este cel care aduce puii pe lume. Femela depune circa 1500 de ouă iar partenerul ei este nevoit să le protejeze între 4 şi 6 săptămâni;
2.Asemenea cameleonilor, căluţii de mare îşi pot schimba culoarea în funcţie de mediul înconjurător. Aceasta este o modalitate prin care se apără de prădători;
3.Deşi sunt pe cale de dispariţie, căluţii de mare sunt capturaţi şi folosiţi în scopuri terapeutice în China;
4.Potrivit legendelor greceşti, căluţii de mare purtau în valuri carul lui Poseidon;
5. Legea protejează căluţii de mare, iar capturarea lor în scopuri comerciale este strict interzisa.
6.Una dintre complicatiile acestui mod de reproducere este faptul ca unii pui ar putea muri in buzunarul de incubatie, iar acest lucru duce la acumularea de gaze in interiorul marsupiului, masculul devenind practic un balon care va fi tras spre suprafata apei unde va deveni victima pestilor rapitori.Atunci cand se deplaseaza, calul de mare are nevoie de aproximativ 3 minute sa parcurga un metru.
7.Este surprinzator ca la caii de mare se practica monogamia, ceea ce inseamna ca perechile vor fi formate pe viata. Partenerii folosesc un dans special in fiecare dimineata prin care se saluta. Acesta are rolul de a confirma legatura dintre cei doi parteneri. In cazul in care unul dintre ei va muri celalalt nu se va grabi sa-si gaseasca partener.
8.Caii de mare au nevoie de hrana vie. Nu se pot deplasa suficient de repede pentru a vana, in schimb acestia isi folosesc botul alungit pentru a absorbi crustaceele mici care trec prin raza lor de actiune. Acestia au o foarte mare precizie in raza lor de actiune. Exemplarele tinere se vor hrani pana la 10 ore in fiecare zi, ajungand sa consume pana la 3.600 de pui de crevete.
9.La nivel mondial exista o cerere foarte mare de cai de mare pentru medicina traditionala chineza, pentru acvaristica sau pentru turism. Caii de mare sunt considerati un afrodisiac puternic si sunt folositi pentru tratarea unui sir de boli cum ar fi astmul, impotenta, infertilitatea si infectii ale gatului.
As dori sa va povestesc despre Cezar, calul bunicului meu si prietenul copilariei mele.
El, a fost o minune in gospodaria bunicilor mei si cel mai bun prieten al meu in vacantele copilariei petrecute la tara. Mi-aduc aminte, cu cata dragoste bunicul meu il tesala si cat respect isi purtau reciproc. Pentru bunicul, Cezar, nu a fost doar un animal pe care sa il oboseasca in muncile campului, neglijandu-l... Cezar a fost parte din familia noastra, timp de 33 de ani, media lor de viata fiind de 25 ani. Mi-am dorit sa va scriu despre el, pentru ca a fost un cal deosebit si se spune ca, de regula, animalele deosebite, aleg oamenii deosebiti, asa cum Cezar l-a ales pe bunicul meu, Intr-o zi, cand bunicul se intorcea de la camp si a ocolit drumul spre casa printr-un targ. Acolo, l-a intalnit pe Cezar sau Cezar l-a intalnit pe el, pentru ca, de nicaieri, Cezar a aparut in spatele bunicului si s-a tinut dupa el, in toata plimbarea lui prin targ. La plecare, bunicul observand ca acest calut mic si cu privire blanda il insoteste la tot pasul, a inceput sa intrebe in stanga si in dreapta al cui e manzul nazdravan, toti negustorii ridicand din umeri. Vazand asta, bunicul si-a continuat drumul, crezand ca micutul va ceda din a-l mai urmari, dar, acest lucru nu s-a intamplat si Cezar l-a urmat pana acasa. Eu, consider ca acest calut a fost o binecuvantare de Sus, pentru ca, Cezar, s-a stins la varsta de 33 ani, in noaptea in care a trecut in nefiinta si bunicul meu, urmandu-i pasii in viata si dincolo de ea.
Calul este considerat animalul nobililor. Este folosit de când lumea pentru transport, divertisment şi sport. De asemenea, este unul dintre cele mai prezente animale în diverse mitologii şi religii.
Iata cate lucruri interesante despre cai:
- Caii pot să doarmă în picioare şi experimentează mişcări rapide ale ochilor în timpul somnului, ceea ce înseamnă că cel mai probabil visează.
- Hinduşii asociază caii cu cosmosul, iar caii albi sunt consideraţi reîncarcarea lui Vishnu.
- Strămoşul calului este Eohippus, care a trăit în urmă cu 55 de milioane de ani.
- Caii beau foarte multă apă. Într-o zi singură zi, aceştia ajung să bea peste 90 de litri de apă. Apa reprezintă 50% din greutatea totală a cailor.
- În lume se estimează că sunt în jur de 58 de milioane de cai. - Cei mai rezistenţi cai şi buni alergători sunt consideraţi caii arabi. Aceştia pot să alerge fără oprire 160 de kilometri. Până şi structura scheletică a cailor arabi diferă de a celorlalţi.
- În unele ţări, carnea de cal este considerată o delicatesă. În Franţa, de exemplu, în meniurile unor restaurante găsim carne, creier şi inclusiv inimă de cal, pregătite în diverse feluri.
- Caii au fost domesticiţi în urmă cu 5.500 de ani. Omul a domesticit câinii în urmă cu 14.000 de ani în urmă, iar pisicile în urmă cu 8.500 de ani.
- Cel mai bătrân cal a murit în 1822. Acesta avea 62 de ani, în condiţiile în care caii trăiesc în medie 25 de ani.
- Există doar o singură specie de cai care nu a putut fi niciodată domesticită. Este vorba despre Przewalski, din Mongolia.
- În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii şi sovieticii au folosit peste 6 milioane de cai. Milioane de cai şi măgari au murit în timpul războiului.
- Ochiul unui cal este de 9 ori mai mare decât cel uman. Aceştia pot sa vadă aproape 360 de grade. - Dinţii cailor sunt cei mai buni indicatori ai vârstei sale.
- În lume sunt 160 de rase de cai, cea arabă nu doar că este unică, ci este şi cea mai pură dintre toate
- Primul cal a fost clonat în anul 2003.
- Caii domestici pot să citească emoţiile umane, precum tristeţea, nervozitatea, chiar înainte ca creierul uman să le conştientizeze.
- Calul este unul din cele 12 semne ale zodiacului chinezesc. Se spune ca cei nascuti sub semnul calului mostenesc caracteristicile lui (inteligenta, independenta si libertate)
Caii sunt animale fantastice. Cei mai multi iubitori de cai spun ca cea mai frumoasa rasa de cal este Calul Arab. Calul Arab este una din cele mai vechi rase de cai.
PISICA
1. Exista mai mult de 500 de milioane de pisici domestice in lume
2. Inima unei pisici bate de doua ori mai repede decat a unui om
3. Cea mai mare rasa de pisici domestice este Ragdoll. Cea mai mica rasa de pisici esre Singapura.
4. Aproape toate pisicile Calico sunt femele.
5. Cel mai puternic semn de afectiune al pisicii este tremuratul cozii.
6. O pisica de 3 anisori are 21 de ani umani, cand implineste 8 ani poate sarbatori 40 de ani umani, iar la 14 ani a iesit deja la pensie, deoarece numara 70 de ani omenesti.
7. O pisica domestica traieste in medie 15 ani. Pisicile vagaboande traiesc in medie 3-5 ani.
8. Puss este cea mai longeviva pisica din lumea. Ea a trait 36 de ani.
9. Cand pisica ta din coada inseamna ca are un conflict intern. Gestul va inceta cand va lua o decizie. De exemplu, daca sta in fata usii si da din coada, nu este sigura daca vrea sa iasa afara in frig sa se joace sau sa ramana la caldura in casa.
10. Nu trebuie sa apuci pisicuta de ceafa. Numai mama ei stie cum trebuie sa o apuce ca sa nu o raneasca.
11. Pisicile pot citi trairile sufletesti ale oamenilor, asa ca isi schimba dispozitia in functie de starea ta de spirit.
12. O pisica naste in medie 1-8 pui, de 2-3 ori pe an.
13. O pisica poate naste poate avea pana 100 de “copii”. Recordul este detinut de Dusty, o pisica texana care a avut 420 de pui pana la 18 ani.
14. Blue Bell, o persana din Africa de Sud detine recordul pentru numarul de copii nascuti o data. Este vorba despre 14 puiuti.
15. Oamenii care detin pisici traiesc mai mult, sunt mai sanatosi si mai relaxati.
16. Cand cad, pisicile isi rotesc mai intai capul, apoi isi rasucesc sina spinarii, picioarele se aliniaza, iar spatele se arcuieste pentru a minimiza impactul.
17. Pisicile “sociabile” isi urmaresc stapanii prin fiecare camera pentru a le “spiona” activitatile.
18. Pisicile sunt sensibile la tonul vocii. Stiu cand le certi, desi uneori nu le pasa, stiu cand le alinti etc.
19. Cu cat vorbesti mai des cu pisica ta, cu atat isi va raspunde mai des.
20. Pisicile pot distinge culorile, in timp ce cateii vad bicolor.
TESTOASELE GALAPAGOS
Testoasele Galapagos sunt unele dintre cele mai fascinante creaturi de pe Pamant. Cu o speranta de viata foarte mare, de peste 100 de ani, aceste broaste sunt adevarate comori. Vezi mai jos si alte lucruri interesante despre broastele testoase de Galapagos!
1. Aceste broaste testoase uriase sunt cele mai mari de pe Terra. Cea mai mare broasca testoasa de Galapagos masura 1,5 metri si avea aproape 250 de kilograme. In plus, aceste broaste testoase traiesc peste 100 de ani. Cea mai ''batrana'' broasca testoasa avea 152 de ani!
Aceste reptile se hranesc cu iarba, frunze, fructe, cactusi si alte plante.
2. Testoasa de Galapagos este o specie de animale amenintata cu disparitia! Traiesc in salbaticie numai in anumite regiuni ale insulelor Galapagos, un grup de insule din Oceanul Pacific situat la aproximativ 960 de kilometri de coasta Ecuadorului, in America de Sud.
Pe aceste insule traiesc intre 3000 si 5000 de testoase Galapagos. Pana in secolul XIX, aceste testoase erau vanate de marinarii care aveau nevoie de carne proaspata pentru consum!
3. Piratii, vanatorii de balene si marinarii se opreau adesea in insulele Galapagos pentru a-si reimprospata proviziile de carne si apa. Acestia au adaugat rapid in dieta lor carnea de testoase de Galapagos.
In plus, aceste testoase pot supravietui chiar si un an fara hrana si apa, astfel ca erau usor de transportat pe vasele lor.
4. Se crede ca in acele timpuri, peste 100 de mii de testoase de Galapagos au fost sacrificate. Testoasele care mai traiesc in prezent in insulele Galapagos sunt protejate prin lege. In prezent, cele mai mari amenintari pentru testoasele Galapagos sunt animalele salbatice, care nu sunt native din aceste insule.
5. Cainii, pisicile, sobolanii si porcii consuma oua de testoase Galapagos, dar si broscute proaspat eclozate. In plus, caprele si vacile consuma acelasi tip de ierburi pe care le prefera si testoasele Galapagos, astfel ca aceste animale au dificultati in a-si procura hrana zilnica.
Testoasele Galapagos sunt animale tacute, linistite si neagresive, care dorm aproximativ 16 ore pe zi.
6. Ca toate reptilele, si testoasele Galapagos au sange rece, ceea ce inseamna ca temperatura corpului ramane la fel ca cea a mediului inconjurator. Astfel, aceste testoase au nevoie de soare pentru a se incalzi si adesea sunt vazute stand la soare.
7. Numele stiintific al testoaselor de Galapagos este ''Geochelone elephantophus''. O testoasa adulta atinge in general lungimea de 1,2 metri si greutatea de 215 kilograme!
8. In trecut existau 15 subspecii de testoase Galapagos, in prezent mai supravietuiesc 11! Aceste subspecii traiesc in habitate diferite si au caracteristici fizice si comportamentale adaptate la aceste habitate in care locuiesc.
9. Populatia de testoase Galapagos care traiesc in zonele mai calde si mai uscate ale insulelor si-au dezvoltat carapace sub forma unor sei, care se continua cu o crestatura deasupra gatului. Aceasta caracteristica fizica le permite sa isi intinda mai mult gaturile dupa vegetatia care creste deasupra solului.
10. Testoasele Galapagos care traiesc in zonele mai reci ale insulelor au carapacea sub forma de dom si se hranesc cu plantele care cresc la nivelul solului. Astfel, aceste testoase nu trebuie sa se intinda dupa plantele mai inalte.
11. In anul 1959, Guvernul Ecuadorului a declarat parc national toate zonele insulelor Galapagos. De atunci, toate vietatile de pe insule, inclusiv testoasele Galapagos sunt protejate de lege, iar oamenii nu le mai pot vana sau transporta pe alte insule.
12. Singurii pradatori nativi ai testoaselor Galapagos sunt soimii care locuiesc pe aceste insule. Soimii vaneaza adesea ouale si broscutele proaspat eclozate. In plus, principalele amenintari ale testoaselor de Galapagos sunt braconajul si distrugerea habitatului natural.
13. Insulele Galapagos, descoperite in anul 1535 de catre marinarii spanioli, si-au primit numele chiar de la testoasele gasite aici. In limba spaniola, ''galapago'' inseamna ''broasca testoasa''.
14. Harrriet a fost cea mai batrana testoasa Galapagos din lume. In 2006, atunci cand a murit, Harriet avea 176 de ani si traia la Gradina Zoologica din Queensland, Australia. Se crede ca aceasta broasca testoasa a fost prinsa chiar de Charles Darwin!
Javra- cel mai rău duşman al omului
Fac încă parte din viaţa noastră. Uneori doar auzim cum ne înjură pe limba lor (‘’latră’’), alteori trebuie să fugim de ele pentru a ne salva integritatea şi viaţa..., din ce în ce mai des am înţeles că trebuie să ripostăm şi să ne apărăm de ele, fiecare după posibilităţi. Şi totuşi, poate că mulţi nu ştim o mulţime de lucruri despre javre, mai ales despre cele de tipul ‘’maidanez’’. Cum ar fi faptul că între animale, javrele sunt pe locul III în lume după numărul de oameni ucişi direct, cu 25 000 de decese/an, că întreținerea unei javre în România (medicamentele, mâncarea, curentul și salariile angajaților de la adăposturi) costă 375 de lei pe lună (comparativ cu o pensie de 640 lei/lună, un salariu de 1100 lei/lună sau o alocaţie de copii de 80 lei/lună), sau că în lume au loc cca 55 000 de decese anual din pricina rabiei, mai ales în Africa și Asia, javrele reprezentând sursa virusului în 99% din decese, iar 40% din cei mușcați fiind copiii sub 15 ani. În România, costul pentru tratament este momentan de circa 416 lei de persoană pentru cinci zile cu antitetanos și antirabice.
1.În publicistica română, printre primele referinţe la javre se numără cea din Curierul de Iași, în 26 noiembrie 1876, în care Eminescu comenta moartea lui D. N. Pascu, subprefect în ținutul Dorohoiului, cauzată de mușcătura unei javre turbate. O circulară transmisă către Comitetul Provizoriu al comunei Rădăuți în acele timpuri menționa că pieile javrelor maidaneze vor fi destinate confecționării pieilor pentru încălțăminte și a căptușelilor pentru încălțăminte.
2.În lume există aproximativ 500 de milioane de javre, trei sferturi dintre ele fiind fără stăpân.
3.La nivel mondial 80% din decesele cauzate de turbare au loc în India, fiind raportate 30 000 de cazuri anual. Cifrele sunt probabil de 3-4 ori mai mari căci majoritatea cazurilor rămân neraportate. Turbarea provoacă moartea după o suferință cumplită ce durează între 2-7 zile.
4. În august 2009, Jelena Trivan, purtătorul de cuvânt al Partidului Democratic al președintelui Serbiei, Boris Tadici, a fost atacată și mușcată de o haită de javre fără stăpân chiar în fața clădirii Parlamentului, din centrul Belgradului.
5. Orașele din România cu cele mai multe javre maidaneze în septembrie 2013 erau București (65 000), Constanța (20 000), Galați (20 000), Craiova (9 000), Pitești (8 000), iar cu cei mai puțini maidanezi Târgu Mureș (0), Vaslui (30), Zalău (50), Alba Iulia (60), Drobeta Turnu Severin (150), Oradea (250).
6. În cursul campaniilor electorale ale anului 2008, comentatorii scenei politice au considerat fenomenul javrelor maidaneze (denumite și câini comunitari) ca fiind al treilea în ierarhia problemelor cu care se confruntă majoritatea covârșitoare a orașelor României.
7. Aproape jumătate dintre javre sunt bolnave de leptospiroză, o boală extrem de gravă care se transmite la om, iar cei mai predispuși să o facă sunt copiii. Boala se ia prin contactul cu urina animalului bolnav. Copii se joacă cu mânuțele în nisipul pe care au urinat câinii infectați și se îmbolnăvesc. Leptospiroza este o boală infecțioasă care trece în organism prin piele. Este o boală transmisibilă, existând un risc potențial de îmbolnăvire, și netratată poate provoca sângerări sau insuficiență renală.
8. În martie 2010, șase metiși de javră pitbull care păzeau un iaz de pe raza satului Rotunda, județul Suceava, au atacat și sfâșiat o tânără care trecea prin zonă. Pe 2 ianuarie, aceiași câini au atacat și omorât un bărbat în vârstă de 71 de ani. Tot aceiași câini au sfâșiat o avocată în septembrie 2009, ea având nevoie de peste 50 de zile de îngrijiri medicale. În 2011 România a fost condamnată la CEDO în urma procesului intentat de o femeie mușcată de maidanezi.
9. În 29 ianuarie 2006 omul de afaceri japonez Hajime Hori, în vârstă de 68 de ani, președintele reprezentanței Koyo în România, a fost mușcat de o javră maidaneză în Piața Victoriei din București, chiar lângă sediul Guvernului. Javra i-a secționat o arteră de la picior, omul a pierdut mult sânge și a decedat ca urmare a stopului cardiac, conform certificatului medico-legal.
10. În martie 2012, un băiețel pe nume Samuel T., în vârstă de aproape șase ani, a fost omorât de o javră fără stăpân în comuna Dărmănești, județul Suceava. Micuțul se îndrepta către locul unde muncea tatăl său să îi ducă de mâncare.
11. O femeie de 66 de ani din județul Argeș a fost ucisă de o javră maidaneză care a mușcat-o de picior în august 2015. Javra a ieșit de sub un camion aflat pe marginea drumului și a mușcat-o pe femeie secționându-i artera femurală. Femeia a căzut jos din pricina pierderii masive de sânge și a murit. Trupul ei a fost găsit de un localnic.
12. Oamenii se miră de numărul mare al javrelor din orașe, dar paznicii de vânătoare sau vânătorii cu state vechi în domeniu aduc dovezi imbatabile referitoare la pagubele și distrugerile făcute de javrele hoinare asupra efectivelor de dropii, fazani, potârnichi, prepelițe și alte specii de păsări care clocesc pe sol. Cel puțin doi zimbri au fost uciși de niște javre sălbăticite în rezervația de la Armeniș, munții Țarcu, potrivit directorului WWF România, Csibi Magor. În zona respectivă există o haită de 15 javre sălbăticite.
13. ASPA a anunțat că 19 ONG-uri și 39 de persoane nu mai au dreptul să adopte javre din adăposturile municipale, întrucât au dat declarații false sau au abandonat animalele, contrar angajamentelor luate şi intereselor animalelor. Printre ele, cuţu-cuţu şi vier pfoten, colaboratoare ale javrofilei brigitte bardot.
14. Situația din orașul Buzău este una deosebită deoarece aici trăiesc un număr foarte mare de orbi și surdo-muți datorită Centrului de pregătire pentru o viață independentă din acest oraș, cel mai mare centru de acest fel din România. Într-un interviu din 29 ianuarie 2011 acordat ziarului ‘Adevărul’ reprezentanții asociațiilor persoanelor cu handicap mediu și sever au raportat zeci de cazuri de persoane cu deficit de auz și de vedere care au ajuns lunar la spital după ce au fost atacați și mușcați de javrele fără stăpân. Astfel, oamenii care suferă de deficit de auz se plâng că această categorie de persoane este foarte vulnerabilă întrucât nu aud animalele agresive și nu se pot apăra. Cei mai afectați sunt copiii și bătrânii ce fac zilnic naveta către Centrul de pregătire pentru o viață independentă situat pe strada Horticolei. Ionică Tarău, președintele Asociației 1 iunie din Buzău, ONG care oferă asistență persoanelor cu handicap de auz a declarat: “Am ajuns să punem paznici pentru copiii și bătrânii care vin la noi la sediu ca să nu fie sfâșiați de javre. Zilele trecute paznicul centrului a fost nevoit să apere cu trupul său o fetiță care a fost atacată de javre. Sunt multe cazuri când părinții cu copiii care vin din anumite cartiere în loc sa ajungă la asociație se duc la tratament antirabic.’’ ‘’ Vorbim de javre foarte mari... nu discutăm de potăi din astea mici și rele, vorbim de niște javre supradotate care sfâșie", a mai spus şi dr. Gina Ilie, Şef Serviciu Medicină Legală.
15. Carnea de javră are mai multe vitamine decât cea de pui, vită, porc sau raţă şi este consumată mai ales în Asia, dar nu numai, pentru că are beneficii extraordinare pentru stomac şi intestine. ’’Înainte de fi pus să sfârâie în tigaie, ‘cel mai bun prieten al omului’ trebuie omorât în bătaie pentru că numai astfel consumatorul va avea în farfurie o carne fragedă’’, susţin cunoscătorii. De asemenea se spune că friptura din carne de javră - dangogi - este “cel mai bun medicament”. O vorbă din bătrâni spune ”o singură felie de dangogi pe zi ţine doctorul departe de casă”. În Indonezia, țară majoritar musulmană, carnea de javră este consumată doar de grupul etnic minhasa care este creștin. Carnea de javră este dedicată sărbătorilor precum nunțile sau bucatelor de Crăciun. În colonia franceză Tahiti dispare anual jumătate din populația colţată datorită uzului cărnii acestui animal în alimentația umană cu ocazia zilei de 14 iulie, ziua națională a Franței. Şi în România are loc sporadic acest fenomen, mai ales primăvara, în preajma sărbătorilor pascale.
16.Laika a fost aleasă să ocupe nava sovietică Sputnik 2 care a fost lansată în spațiu pe data de 3 noiembrie 1957 de la Cosmodromul Baikonur. Sputnik 2 nu a fost proiectată pentru întoarcere, astfel că destinul Laikăi a fost decesul. Laika a fost găsită și aleasă dintre javrele care vagabondau pe străzile Moscovei. Oamenii de știință sovietici au decis astfel presupunând că animalele provenite din astfel de condiții sunt adaptate și pot îndura mai bine condițiile de frig extrem și foamete.
Husky Siberian
1. este un câine de talie medie, cu blana deasă şi dublă. Originar din Siberia, acest câine este agil, alert, inteligent şi prietenos.
2. se distinge printr-un corp bine îmblănit, urechi drepte, vigilente şi o coadă stufoasă, ca de vulpe. Pot căra încărcături uşoare, la o viteză moderată pe distanţe lungi
3. Dimensiunea şi greutatea
Înălţimea măsurată la greabăn
Masculi: 55 cm - 60 cm;
Femele: 50 cm - 55 cm.
4. Greutatea
Masculi: 20 kg - 27 kg;
Femele: 16 kg - 23 kg.
5. este cel mai mic dintre câinii nordici, însă la greutate egală, este cel mai puternic câine de sanie dintre ei. Originile rasei sunt cam întunecate şi se confundă cu acelea ale popoarelor arctice din nord-estul Siberiei.
6. După dr. Weyer Jr., originea lor ar fi următoarea: cu mult timp în urmă, unele triburi de eschimoşi au migrat din Siberia în Alaska, şi de aici în Groenlanda, ducând cu ei strămoşii câinelui Malamut şi câinelui Esquimos. În urma lor, a emigrat din Asia Centrală şi poporul Chukchi, stabilindu-se în bazinul Kolyma şi la poalele muntelui Cherschi. Ei deţineau un câine, strămoş al câinelui Husky Siberian. Între aceste două popoare s-au stabilit relaţii comerciale, s-au efectuat numeroase călătorii cu săniile, ocazii cu care schimbau şi echipajele de câini. Husky Siberian şi-a menţinut integritatea rasei în decursul timpului, mai mult ca ceilalţi câini nordici, datorită unei selecţionări deosebite, prin castrarea exemplarelor mai puţin reuşite şi folosirea pentru reproducere numai a exemplarelor
7. Husky Siberian este un câine nobil şi prietenos, însă în acelaşi timp îndrăzneţ şi alert. Nu are sub nici o formă calităţile unui câine de pază şi apărare, nu este suspicios faţă de străini şi nici agresiv cu alţi câini.
8.este gânditor şi independent, cerinţă vitală pentru un câine de sanie, care trebuie să acţioneze corect pentru a nu pune în pericol viaţa sa şi a musherului.
9. Husky-ul Siberian este utilizat ca şi câine de sanie şi participă la concursuri de diferite categorii. Este considerat ca fiind cel mai rapid dintre câinii nordici
10. Temperament: Au apărut ca și câini de muncă, care trăgeau sănii, ceea ce înseamnă că au energie și anduranță cu mult peste majoritatea celorlalte rase de câini. A adopta un Husky înseamă să adopți un stil de viață activ.
Si eu am un catel, mama lui este Husky, iar tatal lui Ciobanesc german.
Este un catel tare inteligent, si desi are doar 10 luni, este destul de maricel. Ii place sa-l iubesti, sa fie mereu prin preajmanoastra. Il iubim tare mult.
Delfinii sunt mamifere cetacee marine înrudite cu balenele și marsuinii (Phocoena phocoena). Există în jur de 40 de specii existente de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca dimensiune de la 1,7 m lungime și 50 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10 tone orca sau balena ucigașă. Unele specii prezinta dimorfism sexual, unde masculii sunt mai mari decat femelele.
Delfinii sunt răspândiți în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă. Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Delfinii cuprind familiile existente Delphinidae (delfinii oceanici), Platanistidae (delfinul raului Indian), Iniidae(delfinul râului Amazon) și Pontoporiidae și cea disparută Lipotidae (delfinul chinezesc sau baiji). Delfinii pe lângă alte cetacee, fac parte din încrengătura Chordata. Cele mai apropiate rude vii ale cetaceelor sunt hipopotamii care s-au abatut cu 40 de milioane de ani in urmă.
Anatomie
Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat înotului rapid. Înotătoarea puternică îi ajută la propulsie în timp ce aripioarele pectorale și sistemul muscular al cozii asigură controlul direcției. Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară, contribuie la menținerea stabilității în timpul înotului.
Desi nu sunt la fel de flexibili ca focile, unii delfini pot sa inoate cu o viteza de 55,5 Km/h. Delfinii isi folosesc dintii conici pentru a captura prada rapidă. Ei au un auz foarte bine dezvoltat, adaptat atât pentru aer cat si in apa și este atat de bine dezvoltat incât unii dintre ei pot supravietuii chiar daca sunt orbi. Unele specii sunt foarte bine adaptate pentru scufundari la adancimi foarte mari. Acestia au un strat de grasime sub piele pentru a le ține cald in apa rece. Majoritatea speciilor prefera apele mai calde a zonelor tropicale, dar cateva, ca delfinul balena( Right whale dolphin) preferă climatele reci.
Deși variază în funcție de specie, culorile delfinilor se încadrează într-un tipar de bază compus din tonuri de gri, de obicei cu partea dorsala de culoare mai închisă.
Creierul delfinilor este mare și foarte complex; și este diferit după structură de cele ale majorității mamiferelor terestre.
Delfinii se pot recupera rapid de la rănile suferite (cum ar fi mușcături de rechin) și doar în foarte rare cazuri pot căpăta o infecție.
Fiziologie
Perioda de gestație la delfini variază de la o specie la alta; la specia Sotalia fluviatilis ea durează 11–12 luni, iar la orcă este de circa 17 luni. De obicei, femela naște un singur pui de 50—60 cm. Delfinii cresc încet și ajung la o durată de viață de 20—30 de ani.
Somnul
În general delfinii dorm doar cu o emisferă a creierului odată, apoi cu cealaltă, astfel menținându-și conștiința necesară pentru a respira și a veghea de posibili prădători sau alte primejdii. În captivitate, s-a observat că delfinii pot intră în somn total, stare în care ambii ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația este automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra apei dacă este necesar. Delfinii anesteziați inițial prezintă reflexul de a da din coadă.
Specii de delfin din fauna României
Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt Phocoena phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura Portiței, pe adâncimi cuprinse între 35-45 m și în zona Lacului Techirghiol pe adâncimi cuprinse între 30-40 m. Primăvara se apropie foarte mult de țărm, intrând uneori după hrană în incinta portului Midia.
Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare de delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus), 700-1000 exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și 400-600 exemplare delfin comun (Delphinus delphis ponticus).
Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece sunt prinși în năvoadele braconierilor.
Iepurele de Angora
Initial originar din Turcia, in prezent se cunosc patru rase – Angora englezesc, cel mai mic dintre acestea (cu o greutate medie de 2,5 kg), cu blana alba, neagra, castanie sau cafeniu deschis; Angora frantuzesc, cu o greutate cuprinsa intre 3,5 si 5 kg si cu blana de aceleasi culori. Lor li se adauga iepurii de Angora uriasi, care au o greutate de 4,5-5,5 kg si cei din rasa Angora satinat care au firul de par mai subtire decat al celorlalti, dar in aceleasi culori.
Culoare: Alb, gri, cenusiu, negru, albastru, cafeniu si chiar si alte nuante.
Fertilitate: Medie, cu 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Lana (fir lung de pana la 10 cm, uneori chiar pana la 20 cm.)
Desi frumusetea se datoreaza in mare parte blanii bogate, aceasta le poate fi si un dusman iepurilor de Angora. Daca nu sunt ingrijiti cum trebuie, pot face blocaje respiratorii sau intestinale din cauza parului inhalat sau ingurgitat. Ei trebuie pieptanati zilnic (cu o perie sau cu o manusa speciala), pentru a elimina firele care stau sa cada si pe care le-ar putea inghiti. Periajul este foarte important, pentru ca se evita astfel si eventualele dermatoze sau aparitia unor paraziti, cum ar fi capusele.
Cunoscut pentru blana lui frumoasa, cu fir lung, iepurele de Angora este si un excelent companion, motiv pentru care sunt preferatii tuturor cand vine vorba de a avea un iepure de companie. Este recomandat familiilor cu copii. Ce atrage cel mai mult la acest iepure este blana lui matasoasa, care acopera intreg corpul (in functie de subspecie unele zone raman cu par scurt). Tuns acest iepure apare ca unul de talie mica sau medie, robust, bine construit.
Alimentatie
Iepurii de Angora mananca fructe (mere, pere) si legume (varza, morcovi, sfecla) proaspete, verdeturi si diverse cereale (porumb). Nu trebuie sa le lipseasca apa care trebuie sa fie mereu proaspata. Daca il lasati liber prin casa, trebuie sa protejati toate cablurile electrice sau sa le ascundeti, pentru ca le place foarte mult sa roada orice lucru. Nu trebuie sa fiti surprinsi daca veti gasi cateva piese de mobilier rontaite.
Un iepure de Angora traieste, in medie, 5-6 ani.
Fiecărui comentariu îi este atribuit un număr. De exemplu, primul participant care a postat are numărul 1, al doilea are numărul 2, al treilea are numărul 3, și tot așa până la 14. Numerele câștigatoare sunt afișate în imaginea de mai sus, iar ele corespund jucătorilor următori:
Numărul 14: Mutzy
Numărul 9: dana-s
Numărul 6: Maci4
Numărul 1: floare_de_colt
Numarul 10: Denisa Atos
Numărul 5: DanielPlayer83
Numarul 12: roxhanic89
Numărul 8: GABRLELA
Numărul 14: nemony
Numarul 7: maggie28
Prin urmare, jucătorii menționați vor fi recompensați cu premiul concursului, acesta însemnând 3.000 galbeni + 100 hrană din alge + 1500 cărti de vizită ( obiect de colecție)!
Am să vă anunț atunci când vor fi acordate recompensele, deoarece nu sunt acordate de mine, nu pot să vă spun când anume vor fi date.