Ziua de azi in Istorie
mariachi (RO1)
Postări: 7,850
Haideti sa punem aici cate ceva despre istoria lui "astazi".
In fiecare zi, postati o istorioara, o melodie, un filmulet, o imagine sau poate simpla propozitie, despre un eveniment ce a avut loc in trecut, in ziua cu aceeasi data ca data postarii.
Va rog pe fiecare sa va alegeti doar un subiect, un eveniment, care vi s-a parut mai interesant sau mai meritoriu, pentru a lasa loc si altora sa posteze. Stiu ca internetul e mare si voi stiti multe, dar sa incercam sa fim si ordonati
In fiecare zi, postati o istorioara, o melodie, un filmulet, o imagine sau poate simpla propozitie, despre un eveniment ce a avut loc in trecut, in ziua cu aceeasi data ca data postarii.
Va rog pe fiecare sa va alegeti doar un subiect, un eveniment, care vi s-a parut mai interesant sau mai meritoriu, pentru a lasa loc si altora sa posteze. Stiu ca internetul e mare si voi stiti multe, dar sa incercam sa fim si ordonati
Post edited by mariachi (RO1) on
0
Comentarii
Mariachi, felicitari pentru acest subiect!
Ma abonez!
La multi ani verisorului si felicitari pentru ora de engleza, dar haideti sa ramanem pe subiect.
Cand a fost publicat acest roman, "Frankenstein" al lui Mary Shelley era printat de 69 de ani si avea mare succes, asa ca publicul era pregatit pentru o noua scriere care sa-i tina in suspans.
Atat "Dracula", cat si "Frankenstein" reprezinta fundatia pentru majoritatea povestilor horror ce au urmat. In multe privinte, monstrul si vampirul au devenit caricaturi ale propriilor imagini, dar citind povestile originale, ne putem imagina cat de obscure erau acele personaje la inceput.
Impreuna cu Robert Noyce, este realizatorul primului circuit integrat, in 1958, pe cand lucra la Texas Instruments. Este de asemenea inventatorul calculatorului de buzunar (1967) si al imprimantelor termice (1965).
Led Zeppelin este una din cele mai faimoase trupe ale anilor '70, cu albume vandute in peste 300 milioane de exemplare in intreaga lume!
"Stairway to Heaven", melodia lor de promovare:
http://www.youtube.com/watch?v=9Q7Vr3yQYWQ
Scopul acestui zid a fost stoparea emigrării cetăţenilor est-germani către ţările necomuniste.
În timpul existenţei Zidului, au fost numeroase tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, nu toate fiind încununate de succes. Diferite rapoarte apreciază că numărul celor morţi în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 şi 239 de persoane.
În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstraţii de masă antiguvernamentale, în urma cărora liderul est-german a demisionat, pe 18 octombrie 1989, iar noul guvern a hotărât să permită est-berlinezilor să primească vize pentru a ajunge în Germania Occidentală. Ministrul german al propagandei a avut sarcina să anunţe această hotărâre şi a declarat în direct la televiziunea germană că noile prevederi intră imediat în vigoare, fiind o informaţie parţial adevărată.
Zeci de mii de est-berlinezi au auzit declaraţia şi au luat cu asalt toate punctele de control ale zidului. Fiindcă nu puteau folosi armele de foc în faţa întregii mulţimi, grănicerii au deschis barierele.
Pe 3 octombrie 1990 s-a înfăptuit în mod oficial reunificarea Germaniei şi, de atunci, sărbătorirea căderii zidului Berlinului are loc pe această dată.
Scorpions - Wind of Change este o baladă rock ce aminteşte de reunificarea Germaniei şi căderea comunismului în Europa de Est.
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change
An August summer night
Soldiers passing by
Listening to the wind of change
The world is closing in
Did you ever think
That we could be so close, like brothers
The future's in the air
I can feel it everywhere
Blowing with the wind of change #
Screenshot din filmul "Coraline"
Primul Razboi Mondial a fost cunosctut sub numele de "razboiul care a incheiat toate razboaiele". Din nefericire, tratatul de pace care a incheiat in mod oficial razboiul, Tratatul de la Versailles (1919), a impus masuri punitive asupra Germaniei care au destabilizat si mai mult Europa, ducand in numai 20 de ani la izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Mama ei (Stefania Alexandrina) i-a ales numele de Nadia dupa eroina principala dintr-un film rusesc, pe care l-a vizionat pe cand era insarcinata. Nadia este diminutiv de la Nadejda, care un limba rusa inseamna "speranta".
"Insula comorii" (1883) este una dintre cele mai cunoscute opere ale sale: o poveste despre pirati, aventuri si comori ascunse.
"Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde" (1886) este o nuvela despre dedublarea personalitatii -- adesea adaptata in filme si scenete -- care a influentat intelegerea subconstientului prin prezentarea unui fizician inteligent care se transforma intr-un psihopat in momentul in care foloseste un drog ce separa binele si raul din personalitatea sa.
In anul 1872 (sau 1873) Monet a pictat "Impression, soleil levant" (acum in Museul Marmottan din Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expozitie impresionista din 1874. Intre anii 1880 si 1890, Monet a pictat o serie de lucrari reprezentand Catedrala Rouen, din diverse unghiuri si la perioade diferite ale zilei. In multe dintre lucrarile sale se regasesc peisaje din gradina sa, reprezentand natura controlata - helesteul, nuferii sau podul pe care il avea in curte. Printre modelele care au pozat pentru Monet s-a aflat si Camille Doncieux, femeia care ulterior i-a devenit sotie. Monet a pictat "Femeia in Gradina" la sfarsitul anilor 1860.
Ciresarii (Cavalerii florii de cires - 1956, Castelul fetei in alb - 1958, Roata norocului - 1960, Aripi de zapada - 1961, Drum bun, Ciresari - 1963) s-a bucurat de un succes de piata extraordinar. In 1971 numarul total al exemplarelor din seria Ciresarilor aflate in bibliotecile particulare si publice romanesti se apropia de 1 milion. Aceasta cerere pe piata l-a determinat pe autor sa revina in 1972 cu o integrala Ciresarii, care s-a epuizat rapid si a fost reeditata in numeroase randuri, fara sa acopere inca solicitarile. Romanele au fost ecranizate in perioada comunista, filmele si serialul TV bucurandu-se de un mare succes.
Și-a început educația la Iași ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu (geolog și paleontolog; o insulă din arhipelagul Palmer (în Antarctica) îi poartă numele, fiind propus de Emil Racoviță, în timpul expediției sale pe vasul Belgica.)
La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății zoologice din Franța. Este recomandat să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica. Această expediție avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.
În 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume.
În 1907, publică Essai sur les problemes biospeologiques, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume. În 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume.
Celebra pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrata, in 1901 a publicat volumul „Le Cœur innombrable” care i-a adus premiul pentru literatura al Academiei Franceze. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare.
Anna de Noailles va ramane o reprezentanta a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literara.
toate bune si frumoase, dar va rog sa va rezumati la personaje sau evenimente ce au legatura cu ziua curenta. sau daca e vreo legatura, sa o scoateti in evidenta cumva
Mickey Mouse, personaj creat de Walt Disney, este cunoscut in intreaga lume si este adorat de milioane de copii de aproape 100 de ani incoace
[comentariu editat de mariachi. alege un singur eveniment si dezvolta subiectul. ideea este sa invatam ceva despre evenimente si persoane, nu sa copiem de pe internet liste pe care nici macar nu le citim.]
Petre Ispirescu s-a născut și a trăit întreaga viață în București. Mama sa, Elena, de origine transilvăneană, era o povestitoare neîntrecută. Nu a urmat cursurile unor școli, fiind educat de dascălii bisericilor bucureștene: dascălul Nicolai de la biserica Udricani, cantorul Lupescu de la biserica Olteni, George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa ș.a. Cultura și-a format-o singur, citind cărți de la tipografiile la care a lucrat. El îi mărturisea lui J. U. Crainic că "n-am trecut nici patru clase primare". La paisprezece ani, Ispirescu a intrat ucenic la o tipografie, lucrând câte 14 ore pe zi, iar în 1848 a devenit tipograf calificat. În 1858, Vasile Boerescu, politician unionist și viitor ministru de externe, îi oferă direcția unei tipografii moderne, care poseda prima presă mecanică din București și imprima revista Naționalul. Până la sfârșitul vieții conduce diverse tipografii din București, vreme de doi ani fiind chiar director al Imprimeriei de Stat.
În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme culese de el, în Țăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon: Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul și Fiul vânătorului.
În 1872 apare colecția Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi, cu o prefață de B. P. Hașdeu. Este încurajat, apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. În 1873 apare Snoave sau povești populare, iar în 1876, Ispravele și viața lui Mihai Viteazul.
În 1879, editura sa a imprimat volumul Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești, o colecție de basme culte, prelucrări în limbaj autohton ale unor mituri din folclorul universal și ale unor fragmente din mitologia greacă. Acest volum a apărut la încurajările lui A. I. Odobescu, care a scris și prefața.
Principala operă a vieții sale, culegerea Legende sau basmele românilor cu 37 de basme, prefațată de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882.
Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista „Bilete de papagal” (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu!.
Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve ("Cântăreața cheală") a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Teatrul cel mai de seamă al Franței, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, Setea și Foamea și apoi piesa Regele moare. Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție.
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului român UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu.
Eugen Ionescu - Suvenir
Aiurit și aburit,
cum eram
tot mî iubeam.
În strachini călcam nătâng,
împlântam piciorul stâng
și nu călcam deștept
nici cu piciorul drept.
Dar printre nori
alergam ușor,
iar dacă mă-ncurcam de stele
le culegeam, ca niște mere.
Cum eram,
tot mă iubeam.
Pe 27 nov. 1885 s-a născut la Târlişiua (jud. Bistriţa-Năsăud) Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg român, membru al Academiei Române.
A frecventat şcoli şi licee cu predare în limba maghiară, aşa încât, mai târziu, fiindcă şi-a dorit să scrie în limba română, a fost nevoit să o înveţe "aşa cum înveţi orice altă limbă, vorbind şi scriind în caiete cu teme şi extrase".
In 1917 fratele său, Emil Rebreanu, ofiţer în armata austro-ungară, încearcă să treacă frontiera românească la Ghimeş. Acuzat de dezertare şi spionaj, este executat prin spânzurare. Această tragedie familială este sublimată în romanul "Pădurea spânzuraţilor" (1922).
În noiembrie 1920 apare romanul "Ion". Bine primit de E. Lovinescu şi consacrat de alţi critici importanţi, romanul a fost contestat de T. Arghezi şi N. Iorga.
"Ideea romanului mi-a venit în 1907, când am văzut pe câmp un ţăran care făcea parcă temenele şi săruta pământul. Omul se socotea singur şi nevăzut de nimeni. Am intrat apoi în vorbă cu el şi am aflat că dusese crâncenă luptă pe la mai multe ocoale, judecătorii şi tribunale până dobândise deplina stăpânire a pământului său. […]"
În 1925 apare romanul "Adam şi Eva". Este un roman de dragoste atipic pentru creaţiile sale realiste de până atunci, despre iubire neîmplinită, credinţa în reîncarnare şi lupta cu destinul.
Se spune că Rebreanu întocmea portofolii întregi pentru personajele sale, conturându-le trăsăturile şi mediul de unde proveneau.
"Scrisul nu mi se pare deloc o jucărie agreabilă şi nici, mai cu seamă, o jonglerie cu fraze. Pentru mine arta – zic «artă» şi mă gândesc mereu numai la literatură – înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă. Astfel, arta, întocmai ca şi creaţia divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viaţă proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternităţii. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele frumoase din lume. Precum naşterea, iubirea şi moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească, tot ele preocupă mai mult şi pe scriitorul care încearcă să creeze viaţă. Literatura trăieşte prin ea însăşi. Durabilitatea ei atârnă numai de cantitatea de viaţă veritabilă ce o cuprinde. […]
Sinceritatea e calitatea de căpetenie a scriitorului adevărat. Sinceritatea faţă de sine, din care izvorăşte sinceritatea faţă de opera de artă. Dacă nu te dăruieşti întreg artei în clipa creaţiei, nu va zămisli decât monştri fără viaţă.
A crea oameni nu înseamnă a copia după natură indivizi existenţi. […] Omul pe care îl zugrăvesc eu trebuie să aibă asemănări cu mii de oameni, cum au şi în viaţă toţi oamenii, dar trăieşte numai prin ceea ce are unic şi deosebit de toţi oamenii din toate vremurile. Unic însă e numai sufletul." (Liviu Rebreanu, "Cred")
Opera completă (click)
Ecranizări
Mai multe opere de Liviu Rebreanu au fost transformate în decursul timpului în scenarii de film:
Din discursul lui Vasile Goldiş, rostit în faţa regelui Ferdinand I la momentul înmânării Actului Unirii de la 1 decembrie 1918:
„Românii din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor legali la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie (1 Decembrie) 1918, au decretat unirea lor şi acestor teritorii cu Regatul Român. Prin această unire, după aceea a Basarabiei, apoi a Bucovinei, s-a împlinit visul de 100 de ani al neamului românesc: unirea într-un singur stat a românilor.
Această unire este o pretenţiune a istoriei şi o pretenţiune a civilizaţiei omeneşti.
Ea este o pretenţiune a istoriei, fiindcă neamul românesc, de la zămislirea sa şi până astăzi, a rămas unul şi etniceşte nedespărţit, posedând între aceleaşi margini geografice pământul Daciei lui Traian.
Deci îmbucătăţirea lui sub diferite dominaţiuni străine a fost o nedreptate a istoriei.
Această nedreptate se înlătură astăzi. […]
Deci unirea tuturor românilor într-un singur stat rectifică o mare greşeală a istoriei şi se conformă necesităţilor civilizaţiei omeneşti. […] Această unire, pe de o parte, va trebui să înfăptuiască gradat egalitatea condiţiunilor de viaţă pentru toţi indivizii care o alcătuiesc, pe de altă parte, ea va trebui să se întemeieze pe principii de libertate şi a egalei îndreptăţiri a neamurilor.”
Stema României Mari
La care regele Ferdinand I a răspuns:
„În numele românilor din Vechiul Regat, din Basarabia şi din Bucovina, astăzi uniţi, cu profundă recunoştinţă primesc hotărârea fraţilor noştri de peste Carpaţi, de a săvârşi Unitatea Naţională a tuturor românilor şi declar pe veci unite în Regatul Român toate ţinuturile locuite de români de la Tisa până la Nistru.
Cu dragoste neţărmurită Mi-am închinat scumpului Meu popor, plin de credinţă în menirea lui istorică.
Prin lupte şi prin jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiunile noastre cele mai sfinte. Mulţumindu-i din adâncul sufletelor, ne îndreptăm gândurile către cei care cu sângele lor au clădit noul temei al dezvoltării noastre.
Prin devotament neclintit pentru opera lor, le vom arăta recunoştinţa noastră; prin el vom asigura roadele binefăcătoare ale crudelor încercări.
Pe acest temei al unei puternice democraţii şi al vieţii frăţeşti între popoare, vom răspunde totdeauna simţămintelor aliaţilor noştri, alături de care am luptat pentru marea cauză a dreptăţii şi a libertăţii în lume.
Să trăiască România pe veci unită!”
După: „Alba Iulia – 15 octombrie 1922”, Bucureşti, Cartea Românească, 1922
(articol preluat din „Clio de Mărăşeşti”, decembrie 2008)