Din discursul lui Vasile Goldiş, rostit în faţa regelui Ferdinand I la momentul înmânării Actului Unirii de la 1 decembrie 1918:
„Românii din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor legali la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie (1 Decembrie) 1918, au decretat unirea lor şi acestor teritorii cu Regatul Român. Prin această unire, după aceea a Basarabiei, apoi a Bucovinei, s-a împlinit visul de 100 de ani al neamului românesc: unirea într-un singur stat a românilor.
Această unire este o pretenţiune a istoriei şi o pretenţiune a civilizaţiei omeneşti.
Ea este o pretenţiune a istoriei, fiindcă neamul românesc, de la zămislirea sa şi până astăzi, a rămas unul şi etniceşte nedespărţit, posedând între aceleaşi margini geografice pământul Daciei lui Traian.
Deci îmbucătăţirea lui sub diferite dominaţiuni străine a fost o nedreptate a istoriei.
Această nedreptate se înlătură astăzi. […]
Deci unirea tuturor românilor într-un singur stat rectifică o mare greşeală a istoriei şi se conformă necesităţilor civilizaţiei omeneşti. […] Această unire, pe de o parte, va trebui să înfăptuiască gradat egalitatea condiţiunilor de viaţă pentru toţi indivizii care o alcătuiesc, pe de altă parte, ea va trebui să se întemeieze pe principii de libertate şi a egalei îndreptăţiri a neamurilor.”
Stema României Mari
La care regele Ferdinand I a răspuns:
„În numele românilor din Vechiul Regat, din Basarabia şi din Bucovina, astăzi uniţi, cu profundă recunoştinţă primesc hotărârea fraţilor noştri de peste Carpaţi, de a săvârşi Unitatea Naţională a tuturor românilor şi declar pe veci unite în Regatul Român toate ţinuturile locuite de români de la Tisa până la Nistru.
Cu dragoste neţărmurită Mi-am închinat scumpului Meu popor, plin de credinţă în menirea lui istorică.
Prin lupte şi prin jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiunile noastre cele mai sfinte. Mulţumindu-i din adâncul sufletelor, ne îndreptăm gândurile către cei care cu sângele lor au clădit noul temei al dezvoltării noastre.
Prin devotament neclintit pentru opera lor, le vom arăta recunoştinţa noastră; prin el vom asigura roadele binefăcătoare ale crudelor încercări.
Pe acest temei al unei puternice democraţii şi al vieţii frăţeşti între popoare, vom răspunde totdeauna simţămintelor aliaţilor noştri, alături de care am luptat pentru marea cauză a dreptăţii şi a libertăţii în lume.
Să trăiască România pe veci unită!”
După: „Alba Iulia – 15 octombrie 1922”, Bucureşti, Cartea Românească, 1922 (articol preluat din „Clio de Mărăşeşti”, decembrie 2008)
14 dec. 1888 - Hariclea Darclée (soprană româncă n. 10 iunie 1860, Brăila - d. 12 ianuarie 1939) debutează pe scena Operei Mari din Paris cu rolul "Margareta" din opera "Faust".
Astazi se implinesc 125 de ani de la moartea "Luceafarului Roman" Mihai Eminescu
În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".
Mihai Eminescu a fost si este considerat de catre cititori si de critica literara cel mai important scriitor romantic din literature romana supranumit si ” luceafarul poeziei romanesti “. Mihai Eminescu este cel mai mare scriitor din istoria tarii noastre.
Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuare 1850 in satul Ipotesti, judetul Botosani. Primele trei clase primare le studiaza acasa, apoi clasa a IV- a o face la Cernauti. In anul 1960 incepe gimnaziu la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti unde studiaza 2 ani, dupa care i se refuza o bursa de studiu la aceeasi scoala. In toamna anului 1865 devine bibliotecar in casa lui Aron Pumnul.
Eminescu debuteaza ca scriitor in anul 1866 cu poezia ” La mormantul lui Aron Pumnul ” intr-o brosura votitiva ” Lacramioarele invataceilor gimnagiasti “. Tot in acelasi an publica in “ Familia ” din Pesta , cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia “De-as avea”. In anul 1868 incepe sa scrie la romanul “ Geniul Pustiu “ care ramane neterminat, din pacate. In anul 1869 pleaca la studii la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti ” Romania “.
Debutul sau publicistic il face la ” Albina ” si cateva articole de politica nationala la ” Federatiunea ” de Pesta in anul 1870. Tot in acelasi an publica prima poezie, ” Venere si Madona “ si basmul “ Fat-Fromos din lacrima “ in revista Convorbiri literare.
In anul 1972 citeste la Junimea in Iasi nuvela “ Sarmanul Dionis “ care se publica in Convorbiri literare. Eminescu termina liceul la Viena si se inscrie la Universitatea din Berlin ca student regulat.
In anul 1974, Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. Veronica devine marea sa iubire.
In anul 1875 il cunoaste pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit “ Calin “(extras din cal); al lui Creanga “ Fat-frumos, fiul iepei “ . Amandoua in proza, dar basmele raman nepublicate.
In anul 1976 devine redactor al partii neoficiale si corector al ” Curierului de Iasi ” unde publica nuvela ” La aniversare ” si ” Cezara “. Eminescu a vrut in acel an sa fuga cu Veronica, dar ea a refuzat plecand in vacanta in strainatate. De suparare, Eminescu scrie elegia: ” Pierduta pentru mine zambind prin lume treci “.
In anul 1978 publica in Convorbiri literare: “ Povestea codrului “, “ Povestea teiului “ ( varianta a traducerii din Em. Geibel “ Fat Frumos din tei “, dupa Romanze vom Elfenbrunen ), “ Singuratate “, “ Departe sunt de tine “ , ” Moartea lui Ioan Vestimie “, ultimul episod din romanul “ Aur, marire si amor “. Intre timp, Eminescu devinisera redactor la ziarul “ Timpul “ din Bucuresti.
In anul 1879, publica in Convorbiri literare : “ Atat de frageda “, scrisa pentru Veronica, “ Sonete “, “ Freamat de codru “, “ Revedere “, “ Despartire “.
In anul 1881 publica in Convorbiri literare celebrele scrisori, doar pe a cincea a oprit-o de la publicare. Intre anii 1880 si 1882 scrie marele poem “ Luceafarul “ care apare in almanahul ” Romania juna ” din Viena in anul 1883. Tot in acel an in ” Familia “, apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : ” S-a dus amorul… “, “ Cand amintirile.. “, “ Adio.”, “ Ce e amorul ?”, “ Pe langa plopii fara sot.. “ , “ Si daca.. “ Tot in 1883, Eminescu are primul soc nervos si este internat in sanatorii in tara si la Viena. In acel an Maiorescu ii publica primul volum de poezii.
Eminescu moare, fiind bolnav, la 15 iunie 1889 si este inmormantat 17 iunie la cimitirul Belu.
I.L. Caragiale, dupa moartea poetului i-a facut o analiza psihologica, publicand trei scurte articole pe aceasta tema: In “ Nirvana “, “ Ironie “ si “ Doua note “. Dupa parerea lui Caragiale trasatura cea mai caracteristica a lui Eminescu era faptul ca: “ Avea un temperament de o excesiva neegalitate ”. Caragiale mai spunea: “ Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om! ”.
Criticul Titu Maiorescu s-a ocupat de poezia sa in doua dintre articolele sale, Directia noua: în “ Poezia si proza romaneasca ( 1872 ), in care va analiza doar despre poeziile “ Venere ?i Madona “, “ Mortua Est “ si “ Epigonii “ si va reveni ulterior dupa moartea poetului asupra intregului set de poezii publicate antum “ In studiul Eminescu si poeziile sale “, publicat la scurt? vreme dupa moartea sa. In acest studio, Titu Maiorescu accentueaza trasaturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visator rupt de realitate, care nu suferea din cauza conditiilor materiale in care traia, indiferent la ironiile si laudele semenilor, caracteristica lui principala fiind “ seninatatea abstracta ”.
Maiorescu mai spunea: “Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in perioadele bolnave declarate), incat lumea in care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana. In aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplare extern?, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana ii era indiferenta “.
Eminescu, desi n-a fost de meserie jurnalist, el nu a tratat aceasta ocupatie cu indiferenta. Eminescu a incercat prin articolele pe care le scria sa le faca cititorilor o educatie politica. Iata ce spunea Eminescu: “ Parerea mea individuala, in care nu oblig pe nimeni de-a crede, e ca politica ce se face azi in Romania si dintr-o parte si dintr-alta e o politica necoapta, caci pentru adevarata si deplina intelegere a institutiilor noastre de azi ne trebuie o generatiune ce-avem de-a o creste de-acu-nainte. Eu las lumea ca sa mearga cum ii place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adancul lor binele tarii e cresterea morala a generatiunii tinere si a generatiunii ce va veni. Nu caut adepti la ideea cea intai, dar la cea de a doua sufletul meu tine ca la el insusi ”.
Publicistica lui Eminescu acopera perioada Razboiului de Independenta, a proclamarii independentei, a satisfacerii conditiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoasterea independentei si proclamarea regatului, noua constitutie, legea electorala, bugetul, infiintarea Bancii Nationale, politica externa, etc.
Opera lui Eminescu este numeroasa. Cea mai mare parte a creatiei sale a ramas in manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Romane, unde au fost folosite de Perpesscius pentru editia critica din anul 1939 la Editura Fundatiilor Regale de catre Regele Carol al II-lea si finalizata abia in anul 2000. Manuscrisele au ramas mult? vreme nefolosite, criticii au considerat ca ele con?in bruioane sau simple schite ale operelor neterminate. Cel care le-a dat importanta cuvenita a fost criticul literar George C?linescu, care si-a sustinut doctoratul în literatur pornind de la nuvela postuma “ Avatarii faraonului Tla “. Calinescu va da o alt alumina operei eminescene in magistrala sa monografie “ Opera lui Mihai Eminescu “, un studiu in patru volume, editat initial la Editura Fundatiilor Regale, Regele Carol al II-lea pentru Literatura si Arta, in perioada 1934-1936.
Dupa anul 1947, poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurata, in manualele scolare erau doar cateva texte ( ” Imparat si proletar “). In anul 1965 s-a schimbat situatia, poezia lui Eminescu era din nou vie si prin cîteva momente semnificative, trebuind men?ionate in acest context studiile unor eminescologi ca: Ion Negoi?escu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Bu?ulenga, Petru Cre?ia, Ilina Gregori care s-au ad?ugat canonului eminescologiei interbelice, precum critici ca:Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc.
Un moment semnificativ este analiza operei eminesce de catre un grup de critici literari consacra?i, din care faceau parte: Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cartarescu, un politolog – profesorul de ?tiin?e politice Cristian Preda, dar si de un numar de tineri scriitori: redactorul Cezar Paul-Badescu, Razvan Radulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei “Dilema”, care a provocat o reactie foarte puternica a lumii culturale romanesti dar si a jurnalistilor de la diverse publicatii, toate aceste reac?ii fiind adunate de Cezar Paul-Badescu intr-o antologie intitulata ” Cazul Eminescu”. Acesta a ales numai reactiile emotionale si a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, ?tefan Cazimir etc.
Mihai Eminescu a fost si este cel mai popular poet roman, creatiile lui vor fi nemuritoare pentru totdeauna.
Pe 17 ianurie 1706 sa nascut Benjamin Franklin.El a inventat soba Franklin si paratrasnetul.In ultimi 5 ani din viata lui a inventat un dispozitiv care sa ia cartile de pe rafturi.
Scuze ca am scris putin nu stiu mult despre Benjamin Franklin.
Octavian Ioan Atanase Bellu (n. 17 februarie 1951, Ploiești) este un antrenor român de gimnastică, care coordonează activitatea lotului olimpic de gimnastică feminină, pe care l-a mai antrenat în perioada 1981 - 2005.
Octavian Bellu a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS), promoția 1974, specializarea gimnastică. Fost practicant al atletismului, voleiului și baschetului, el și-a început cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească (1974-1978). Devine apoi antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv "Petrolul" din Ploiești (1978-1981).
În anul 1981, este solicitat să lucreze, la Deva, ca antrenor la lotul olimpic feminin de gimnastică, iar în 1990 devine antrenor coordonator. El a pregătit loturile olimpice, participând la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, 16 ediții ale Campionatelor Mondiale, 13 ediții ale Campionatelor Europene, 5 ediții de Cupă Mondială, 11 ediții ale Campionatelor Europene de Juniori. A antrenat lotul feminin de gimnastică al României până în anul 2005.
Pe perioada cât a fost antrenor federal al lotului olimpic feminin de gimnastică a obținut cu acesta 279 medalii (106 de aur, 86 de argint și 87 de bronz). Distribuția medaliilor a fost următoarea:
- 39 medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint, 14 de bronz)
- 75 medalii mondiale (29 de aur, 23 de argint, 25 de bronz)
- 78 medalii europene (seniori) (28 de aur, 24 de argint, 16 de bronz)
- 61 medalii europene (juniori) (23 de aur, 22 de argint, 16 de bronz)
- 24 medalii la Cupa Mondială (10 de aur, 8 de argint, 6 de bronz)
Fostul antrenor al echipei naționale de gimnastică a României, Octavian Bellu, a fost declarat de World Records Academy ca "cel mai de succes antrenor din lume" cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur și un total de 305 la Campionatele Mondiale, campionatele Europene și la Jocurile Olimpice. Bellu a condus echipa de gimnastică a României la câștigarea a 5 titluri mondiale și două titluri olimpice, precum și numeroase titluri individuale.
În perioada 2005-2006, a fost consilier de stat la Administrația Prezidențială. Din anul 2006 este președinte al Agenției Naționale pentru Sport.
Jos palaria in fata unuia dintre cei mai mari romani!
19 februarie 197: Împăratul roman Septimius Severus a învins pe uzurpatorul Clodius Albinus în bătălia de la Lugdunum. Aceasta a fost confruntarea cu cele mai multe victime dintre toate cele care au opus două armate romane.
Pe 24 martie 1905 a incetat din viata Jules Verne, scriitor francez si un precursor al literaturii științifico-fantastice. În 1863, editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret "Magasin d'éducation et de récréation".
Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886),
Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie. În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial.
Anul 2005 a fost declarat "anul Jules Verne" cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.
Jules Verne a lăsat în urma sa o operă plină de o creativitate extraordinară. Este unul dintre primii autori care au îmbinat cu succes literatura de aventuri cu cea science-fiction și fantastique. Interesul arătat pentru știință și faptul că a abordat în romanele sale teme care aveau să se concretizeze în secolul XX (zborul pe Lună, submarinul, etc.) îl face să fie mai mult decât un vizionar: pe baza descoperirilor științifice și tehnice, el duce până la capăt consecințele progresului tehnic.
Romanele sale au fost deseori ecranizate, poveștile lor spectaculoase pretându-se perfect producțiilor hollywoodiene. Personajele sale sunt repere ale imaginației populare (de exemplu Phileas Fogg, căpitanul Nemo sau Mihail Strogoff).
În opera sa se regăsesc lucruri care nu existau în acele vremuri, fiind realizate abia după 50 sau 100 de ani (elicopterul, submarinul, scafandrul autonom, zborul în spațiu, etc).
Pe 2 aprilie 1866, in Romania, are loc plebiscitul prin care populatia Romaniei este consultata in vederea aducerii pe tron a unui print strain (Carol de Hohenzollern-Sigmaringen)
La 6 aprilie 1941 are loc Recensămîntul general al populaţiei României. Potrivit recensămîntului, populaţia era de 13 537 757 persoane, fapt explicabil prin pierderile teritoriale din 1940, cînd în mai puţin de trei luni numărul locuitorilor s-a diminuat cu 6 829 238 persoane, ceea ce reprezenta 34% din totalul populaţiei, iar teritoriul cu 99 928 km2, adică 33,7% din suprafaţa ţării. Structura etnică a populaţiei: români: 11 827 110 (87,4%), germani: 542 326 (4%), unguri: 407 188 (3%), alţii şi nedeclaraţi: 759 184 (5,6%).
In data de 5 iunie 2014 jucatoarea de tenis Simona Halep s-a calificat in finala Roland Garros - al 2-lea Grand Slam al anului. Ea va deveni astfel cea mai bine clasata jucatoare romanca din istorie, locul 3 mondial. Simona Halep este prima romanca ce ajunge in finala in Franta dupa Virginia Ruzici care a castigat competitia in 1978 si Florenta Mihai in 1980, cand a pierdut impotriva unei iugoslave.
Imi doresc din inima sa revin cu o alta zi memorabila, aceea in care Simona Halep va fi castigatoarea Grand Slam-ului!
In data de 5 iunie 2014 jucatoarea de tenis Simona Halep s-a calificat in finala Roland Garros - al 2-lea Grand Slam al anului. Ea va deveni astfel cea mai bine clasata jucatoare romanca din istorie, locul 3 mondial. Simona Halep este prima romanca ce ajunge in finala in Franta dupa Virginia Ruzici care a castigat competitia in 1978 si Florenta Mihai in 1980, cand a pierdut impotriva unei iugoslave.
Imi doresc din inima sa revin cu o alta zi memorabila, aceea in care Simona Halep va fi castigatoarea Grand Slam-ului!
7 iunie Simona Halep joaca finala la Roland Garros
Vasile Alecsandri nascut pe 21 iulie 1821, a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Attachment not found.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.Attachment not found.
Emily Jane Brontë nascuta la data de 30 iulie 1818, a fost o scriitoare engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman, La răscruce de vânturi.
30.07.1945- Al doilea razboi mondial: Submarinul japonez I-58 scufunda vasul american Indianapolis, omorand 883 de oameni; cea mai grea pierdere din istoria marinei americane.
30.07.1932- Se deschid Jocurile Olimpice de vara de la Los Angeles, California.
Pe 3 august 1889, Veronica Micle a decedat. A fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.
3 august 1914 - A fost inaugurat Canalul Panama (79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lăţime şi 14 metri adâncime) Attachment not found.
1 Septembrie 1715 - A încetat din viaţă Ludovic al XIV-lea, rege al Franţei , supranumit "Regele Soare", cel căruia îi este atribuită expresia "Statul sunt eu".
1 Septembrie 1944 - A încetat din viaţă Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg, creator al romanului românesc modern. Opere: Ion, Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Răscoala...
1 Septebrie 1870 - A avut loc Bătălia de la Sedan, în urma căreia împăratul francez Napoleon al III-lea devine prizonier.
greu cu limba română...
1 Septembrie 1939 - Trupele celui de al treilea Reich intră în Polonia, declanșând ceea ce avea să devină cel de al doilea război mondial
5 Septembrie 1638 - S-a născut "Regele Soare" al Franţei, Ludovic al XIV-lea.
5 Septembrie 1858 - S-a născut scriitorul Alexandru Vlahuţă. Proză: România pitorească, Din trecutul nostru.
Poezie: La icoană, Lui Eminescu, Ce fericiţi am fi-mpreună!, Noapte de iarnă.
5 Septembrie 1939 - Al Doilea Război Mondial: Statele Unite ale Americii se declară neutre.
La data de 7 septembrie 1869, Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe ruta Bucureşti - Giurgiu, înaintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869.
Comentarii
la multi ani romania !
Astazi se implinesc 125 de ani de la moartea "Luceafarului Roman" Mihai Eminescu
În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".
Mihai Eminescu a fost si este considerat de catre cititori si de critica literara cel mai important scriitor romantic din literature romana supranumit si ” luceafarul poeziei romanesti “. Mihai Eminescu este cel mai mare scriitor din istoria tarii noastre.
Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuare 1850 in satul Ipotesti, judetul Botosani. Primele trei clase primare le studiaza acasa, apoi clasa a IV- a o face la Cernauti. In anul 1960 incepe gimnaziu la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti unde studiaza 2 ani, dupa care i se refuza o bursa de studiu la aceeasi scoala. In toamna anului 1865 devine bibliotecar in casa lui Aron Pumnul.
Eminescu debuteaza ca scriitor in anul 1866 cu poezia ” La mormantul lui Aron Pumnul ” intr-o brosura votitiva ” Lacramioarele invataceilor gimnagiasti “. Tot in acelasi an publica in “ Familia ” din Pesta , cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia “De-as avea”. In anul 1868 incepe sa scrie la romanul “ Geniul Pustiu “ care ramane neterminat, din pacate. In anul 1869 pleaca la studii la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti ” Romania “.
Debutul sau publicistic il face la ” Albina ” si cateva articole de politica nationala la ” Federatiunea ” de Pesta in anul 1870. Tot in acelasi an publica prima poezie, ” Venere si Madona “ si basmul “ Fat-Fromos din lacrima “ in revista Convorbiri literare.
In anul 1972 citeste la Junimea in Iasi nuvela “ Sarmanul Dionis “ care se publica in Convorbiri literare. Eminescu termina liceul la Viena si se inscrie la Universitatea din Berlin ca student regulat.
In anul 1974, Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. Veronica devine marea sa iubire.
In anul 1875 il cunoaste pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit “ Calin “(extras din cal); al lui Creanga “ Fat-frumos, fiul iepei “ . Amandoua in proza, dar basmele raman nepublicate.
In anul 1976 devine redactor al partii neoficiale si corector al ” Curierului de Iasi ” unde publica nuvela ” La aniversare ” si ” Cezara “. Eminescu a vrut in acel an sa fuga cu Veronica, dar ea a refuzat plecand in vacanta in strainatate. De suparare, Eminescu scrie elegia: ” Pierduta pentru mine zambind prin lume treci “.
In anul 1978 publica in Convorbiri literare: “ Povestea codrului “, “ Povestea teiului “ ( varianta a traducerii din Em. Geibel “ Fat Frumos din tei “, dupa Romanze vom Elfenbrunen ), “ Singuratate “, “ Departe sunt de tine “ , ” Moartea lui Ioan Vestimie “, ultimul episod din romanul “ Aur, marire si amor “. Intre timp, Eminescu devinisera redactor la ziarul “ Timpul “ din Bucuresti.
In anul 1879, publica in Convorbiri literare : “ Atat de frageda “, scrisa pentru Veronica, “ Sonete “, “ Freamat de codru “, “ Revedere “, “ Despartire “.
In anul 1881 publica in Convorbiri literare celebrele scrisori, doar pe a cincea a oprit-o de la publicare. Intre anii 1880 si 1882 scrie marele poem “ Luceafarul “ care apare in almanahul ” Romania juna ” din Viena in anul 1883. Tot in acel an in ” Familia “, apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : ” S-a dus amorul… “, “ Cand amintirile.. “, “ Adio.”, “ Ce e amorul ?”, “ Pe langa plopii fara sot.. “ , “ Si daca.. “ Tot in 1883, Eminescu are primul soc nervos si este internat in sanatorii in tara si la Viena. In acel an Maiorescu ii publica primul volum de poezii.
Eminescu moare, fiind bolnav, la 15 iunie 1889 si este inmormantat 17 iunie la cimitirul Belu.
I.L. Caragiale, dupa moartea poetului i-a facut o analiza psihologica, publicand trei scurte articole pe aceasta tema: In “ Nirvana “, “ Ironie “ si “ Doua note “. Dupa parerea lui Caragiale trasatura cea mai caracteristica a lui Eminescu era faptul ca: “ Avea un temperament de o excesiva neegalitate ”. Caragiale mai spunea: “ Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om! ”.
Criticul Titu Maiorescu s-a ocupat de poezia sa in doua dintre articolele sale, Directia noua: în “ Poezia si proza romaneasca ( 1872 ), in care va analiza doar despre poeziile “ Venere ?i Madona “, “ Mortua Est “ si “ Epigonii “ si va reveni ulterior dupa moartea poetului asupra intregului set de poezii publicate antum “ In studiul Eminescu si poeziile sale “, publicat la scurt? vreme dupa moartea sa. In acest studio, Titu Maiorescu accentueaza trasaturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visator rupt de realitate, care nu suferea din cauza conditiilor materiale in care traia, indiferent la ironiile si laudele semenilor, caracteristica lui principala fiind “ seninatatea abstracta ”.
Maiorescu mai spunea: “Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in perioadele bolnave declarate), incat lumea in care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana. In aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplare extern?, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana ii era indiferenta “.
Eminescu, desi n-a fost de meserie jurnalist, el nu a tratat aceasta ocupatie cu indiferenta. Eminescu a incercat prin articolele pe care le scria sa le faca cititorilor o educatie politica. Iata ce spunea Eminescu: “ Parerea mea individuala, in care nu oblig pe nimeni de-a crede, e ca politica ce se face azi in Romania si dintr-o parte si dintr-alta e o politica necoapta, caci pentru adevarata si deplina intelegere a institutiilor noastre de azi ne trebuie o generatiune ce-avem de-a o creste de-acu-nainte. Eu las lumea ca sa mearga cum ii place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adancul lor binele tarii e cresterea morala a generatiunii tinere si a generatiunii ce va veni. Nu caut adepti la ideea cea intai, dar la cea de a doua sufletul meu tine ca la el insusi ”.
Publicistica lui Eminescu acopera perioada Razboiului de Independenta, a proclamarii independentei, a satisfacerii conditiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoasterea independentei si proclamarea regatului, noua constitutie, legea electorala, bugetul, infiintarea Bancii Nationale, politica externa, etc.
Opera lui Eminescu este numeroasa. Cea mai mare parte a creatiei sale a ramas in manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Romane, unde au fost folosite de Perpesscius pentru editia critica din anul 1939 la Editura Fundatiilor Regale de catre Regele Carol al II-lea si finalizata abia in anul 2000. Manuscrisele au ramas mult? vreme nefolosite, criticii au considerat ca ele con?in bruioane sau simple schite ale operelor neterminate. Cel care le-a dat importanta cuvenita a fost criticul literar George C?linescu, care si-a sustinut doctoratul în literatur pornind de la nuvela postuma “ Avatarii faraonului Tla “. Calinescu va da o alt alumina operei eminescene in magistrala sa monografie “ Opera lui Mihai Eminescu “, un studiu in patru volume, editat initial la Editura Fundatiilor Regale, Regele Carol al II-lea pentru Literatura si Arta, in perioada 1934-1936.
Dupa anul 1947, poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurata, in manualele scolare erau doar cateva texte ( ” Imparat si proletar “). In anul 1965 s-a schimbat situatia, poezia lui Eminescu era din nou vie si prin cîteva momente semnificative, trebuind men?ionate in acest context studiile unor eminescologi ca: Ion Negoi?escu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Bu?ulenga, Petru Cre?ia, Ilina Gregori care s-au ad?ugat canonului eminescologiei interbelice, precum critici ca:Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc.
Un moment semnificativ este analiza operei eminesce de catre un grup de critici literari consacra?i, din care faceau parte: Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cartarescu, un politolog – profesorul de ?tiin?e politice Cristian Preda, dar si de un numar de tineri scriitori: redactorul Cezar Paul-Badescu, Razvan Radulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei “Dilema”, care a provocat o reactie foarte puternica a lumii culturale romanesti dar si a jurnalistilor de la diverse publicatii, toate aceste reac?ii fiind adunate de Cezar Paul-Badescu intr-o antologie intitulata ” Cazul Eminescu”. Acesta a ales numai reactiile emotionale si a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, ?tefan Cazimir etc.
Mihai Eminescu a fost si este cel mai popular poet roman, creatiile lui vor fi nemuritoare pentru totdeauna.
Attachment not found.
Scuze ca am scris putin nu stiu mult despre Benjamin Franklin.
Octavian Bellu a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS), promoția 1974, specializarea gimnastică. Fost practicant al atletismului, voleiului și baschetului, el și-a început cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească (1974-1978). Devine apoi antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv "Petrolul" din Ploiești (1978-1981).
În anul 1981, este solicitat să lucreze, la Deva, ca antrenor la lotul olimpic feminin de gimnastică, iar în 1990 devine antrenor coordonator. El a pregătit loturile olimpice, participând la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, 16 ediții ale Campionatelor Mondiale, 13 ediții ale Campionatelor Europene, 5 ediții de Cupă Mondială, 11 ediții ale Campionatelor Europene de Juniori. A antrenat lotul feminin de gimnastică al României până în anul 2005.
Pe perioada cât a fost antrenor federal al lotului olimpic feminin de gimnastică a obținut cu acesta 279 medalii (106 de aur, 86 de argint și 87 de bronz). Distribuția medaliilor a fost următoarea:
- 39 medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint, 14 de bronz)
- 75 medalii mondiale (29 de aur, 23 de argint, 25 de bronz)
- 78 medalii europene (seniori) (28 de aur, 24 de argint, 16 de bronz)
- 61 medalii europene (juniori) (23 de aur, 22 de argint, 16 de bronz)
- 24 medalii la Cupa Mondială (10 de aur, 8 de argint, 6 de bronz)
Fostul antrenor al echipei naționale de gimnastică a României, Octavian Bellu, a fost declarat de World Records Academy ca "cel mai de succes antrenor din lume" cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur și un total de 305 la Campionatele Mondiale, campionatele Europene și la Jocurile Olimpice. Bellu a condus echipa de gimnastică a României la câștigarea a 5 titluri mondiale și două titluri olimpice, precum și numeroase titluri individuale.
În perioada 2005-2006, a fost consilier de stat la Administrația Prezidențială. Din anul 2006 este președinte al Agenției Naționale pentru Sport.
Jos palaria in fata unuia dintre cei mai mari romani!
Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886),
Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie. În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial.
Anul 2005 a fost declarat "anul Jules Verne" cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.
Jules Verne a lăsat în urma sa o operă plină de o creativitate extraordinară. Este unul dintre primii autori care au îmbinat cu succes literatura de aventuri cu cea science-fiction și fantastique. Interesul arătat pentru știință și faptul că a abordat în romanele sale teme care aveau să se concretizeze în secolul XX (zborul pe Lună, submarinul, etc.) îl face să fie mai mult decât un vizionar: pe baza descoperirilor științifice și tehnice, el duce până la capăt consecințele progresului tehnic.
Romanele sale au fost deseori ecranizate, poveștile lor spectaculoase pretându-se perfect producțiilor hollywoodiene. Personajele sale sunt repere ale imaginației populare (de exemplu Phileas Fogg, căpitanul Nemo sau Mihail Strogoff).
În opera sa se regăsesc lucruri care nu existau în acele vremuri, fiind realizate abia după 50 sau 100 de ani (elicopterul, submarinul, scafandrul autonom, zborul în spațiu, etc).
Imi doresc din inima sa revin cu o alta zi memorabila, aceea in care Simona Halep va fi castigatoarea Grand Slam-ului!
Attachment not found.
Hadeti sa ne rezumam la tema subiectului.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.Attachment not found.
30.07.1945- Al doilea razboi mondial: Submarinul japonez I-58 scufunda vasul american Indianapolis, omorand 883 de oameni; cea mai grea pierdere din istoria marinei americane.
30.07.1932- Se deschid Jocurile Olimpice de vara de la Los Angeles, California.
3 august 1914 - A fost inaugurat Canalul Panama (79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lăţime şi 14 metri adâncime)
Attachment not found.
1 Septembrie 1944 - A încetat din viaţă Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg, creator al romanului românesc modern. Opere: Ion, Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Răscoala...
1 Septebrie 1870 - A avut loc Bătălia de la Sedan, în urma căreia împăratul francez Napoleon al III-lea devine prizonier.
1 Septembrie 1939 - Trupele celui de al treilea Reich intră în Polonia, declanșând ceea ce avea să devină cel de al doilea război mondial
5 Septembrie 1858 - S-a născut scriitorul Alexandru Vlahuţă. Proză: România pitorească, Din trecutul nostru.
Poezie: La icoană, Lui Eminescu, Ce fericiţi am fi-mpreună!, Noapte de iarnă.
5 Septembrie 1939 - Al Doilea Război Mondial: Statele Unite ale Americii se declară neutre.