Concurs - Căutăm și învățam #2

ArtemisArtemis Postări: 206Moderator, ModDarkGreen
editat 31.03.2019 în Concursuri Forum
Bună fermieri,

Incepe o nouă rundă a concursului " Căutam si învățăm"

Ce trebuie făcut in acest concurs?

La fel ca data trecută, nu vă cer nimic dificil, implică doar copy & paste, puțin citit, selectare de informație și căutatul pe internet!  :smile:

Ce aveți de făcut? Citiți cu atenție!  
  
Alegeți o floare și căutați pe internet informații despre acea floare (orice floare existentă), selectați niște informații despre ea (curiozități de exemplu, sau chiar informații generale) și le postați pe forum ca comentariu la această discuție. Nu uitați să atașați o imagine cu floarea respectivă în comentariul vostru și NU atașați linkuri!  
  
Nu trebuie să scrieți mult, undeva la maxim 500 de cuvinte, să nici nu exagerăm ( dar nu le scrieți voi, doar le copiați de pe net, floare la ureche :) ) Vă rog nu depășiti cu mult această limită, nu vă complicați să scrieți extrem de mult.  

Incă un lucru: nu sunt permise comentarii identice sau două sau mai multe comentarii pe același subiect (de exemplu, dacă cineva scrie despre trandafir, nu va mai scrie nimeni altcineva despre trandafir, decât dacă sunt lucruri total diferite, atunci da, este permis). 

Recomensa: În primul rând, învățam sau ne amintim niște lucruri noi și ne îmbogățim cultura noastră generală-acesta este premiul cu care ne alegem toți! :) 
  
Pe lângă asta, am să aleg la întâmplare dintre toți cei care participă, 10 jucători care vor fi premiați cu câte 4.000 galbeni + 10 humus din alge + 100 îngrășământ din alge +  500 alge + 5.000 bilete (obiect colecție)! :)

Puteți participa până luni (inclusiv), câstigatorii sunt anunțați marți.             
Mult succes! :) 
Post edited by Artemis on

Comentarii

  • Rox_gabi63User (RO1)Rox_gabi63User (RO1) Postări: 2
    editat 16.03.2019

    Nufarul si lotusul...simbolurile puritatii!

    Imagini pentru nuferi imagini

    Nuferii sunt florile cu cele mai multe semnificatii in mitologie, simbolizand: forta de creatie, nemurirea, sanatatea, gloria sau linistea sufleteasca. Pentru egipteni, in antichitate nuferii erau cele mai frumoase flori. Legenda lor spune ca soarele a rasarit prima data dintr-o floare de nufar.

    Superba senzatia sa te plimbi printre nuferi si (se zice) ca au un parfum care are caracteristici afrodisiace…


    Imagini pentru nuferi imagini

    Speciile de nuferi (nymphaea) se deosebesc prin coloritul florilor, de la albul pur al unui Nymphaea Alba (Albatross, Gonnere, Helvola), la roz (Pink Sensation, Marliacea Rosea, Rubra, Madamme Wilfon) galben (Joey Tomocik, Chromatella), violet (Rose Arey, Fire Crest, Sioux, Charles de Merville, Conqueror, Red Spider) culori pale (Hollandia) sau aprinse (James Brydon, Attraction).

    Imagini pentru nuferi imagini

    Tot o specie de nufar este si lotusul (Nelumbo), care are flori asemanatoare, dar se deosebeste prin forma frunzei.Lotusul sacru se inalta deasupra apei,in timp ce nufarul pluteste pe ea.Floarea de lotus este un simbol unic si uimitor al naturii. Aceasta floare creste in ape tulburi si apoi se ridica la suprafata. Odata ajunsa aici infloreste cu o gratie si o frumusete spectaculoasa. La caderea noptii se scufunda din nou pentru a demonstra si mai bine miracolul naturii. Cand rasare soarele floarea reapare pastrandu-si culoarea intacta. Ea reprezinta sanatatea, onoarea si norocul. Exista mai multe feluri de flori de lotus, fiecare cu semnificatia ei speciala.

     Lotusul este semnificativ in traditia budista deoarece Buddha Gautama (cunoscut si ca Buddha Sakyamuni) este infatisat deseori stand pe o floare de lotus. Legenda spune ca el isi imagina oamenii ca pe niste “boboci de floare intr-un lac, crescand din noroi si incercand sa ajunga la suprafata pentru a putea inflori”.Nufarul sau lotusul a fost transformat de diverse mitologii in simbolul fortei de creatie, de regula ca principiu feminin, mai rar masculin, de aici decurgand numeroasele sensuri subalterne: germenii vitali, fertilitatea, longevitatea, posteritatea, sanatatea, gloria, nemurirea, puritatea, pacea sufleteasca, concordia si uitarea. De altfel, nufarul este unul dintre simbolurile cu cea mai mare diversitate semantica si cea mai larga arie de raspandire. Egiptenii numeau lotusii albi ""nenufar"" (frumoasele), considerandu-i cele mai frumoase flori. Varianta heliopolitana a mitului cosmogonic relateaza ivirea soarelui, Ra, în prima dimineata, dintr-o floare de lotus crescuta din haosul acvatic, Nun. Lotusul parfumat,"nefertum"", era considerat tronul regal al unor zei (Osiris, Isis, Nephtys, Horus), devenind un simbol regal feminin sub domnia lui Akhnaton, cand regina si printesele incep sa-l poarte ca semn al rangului lor. Nuferii si parfumurile aveau chiar o divinitate patronala a lor, tanarul zeu Nefertum, membru al triadei din Memfis, a carui emblema era lotusul albastru. In China, planta de lotus este un simbol solar din categoria principiului luminos masculin yang, in vreme ce floarea este asociata lunii, deci principiului intunecat feminin yin. De asemenea, budismul chinez pastreaza simbolul originar al nasterii lui Buddha dintr-o floare de lotus. Mitologia Indiei a facut din lotus ""padma",simbolul revelatiei, al creat iei, al fortei spirituale, motiv pentru care el este un element referential extrem de frecvent in panteonul vedic. In budismul indian lotusul e simbolul pamantului, dar si al puritatii si frumusetii.



    Post edited by IRIS on
  • maria_7474 (RO1)maria_7474 (RO1) Postări: 74RO1
    editat 16.03.2019
                                        

     Floarea de colt!
     
    Floarea-de-colţ. Floarea-reginei, sau floarea-de-colț, (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august.
     
    Atenţie! Floarea-de-colţ e o floare rară! E protejată prin lege şi ruperea lor este o faptă penală! Floarea-de-colţ este o inflorescenţă, înconjurată de un înveliş de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele. Spre deosebire de petale, care cad după înflorire, frunzele protectoare din jurul inflorescenţelor persistă până la fructificare, de aceea par nişte flori nemuritoare.

    Uneori turiștii nu se pot abține și o culeg. Foarte rău! Un astfel de caz a avut loc acum doi ani pe Șaua Caraimanului, iar povestea s-a viralizat rapid pe rețelele sociale.

    FLOAREA-DE-COLȚ. S-a întâmplat în 2016, pe Șaua Caraimanului, în Munții Bucegi. Bogdana Dobre, o turista, a sesizat autoritatile dupa ce s-a intalnit cu un grup de oameni si a observat ca o tanara din grupul respectiv tinea in mana un buchet de flori de colt.

    FLOAREA-DE-COLȚ este o plantă rară și protejată prin lege. Astfel, ruperea ei este interzisa si se pedepseste. Bogdana Dobre a povestit, potrivit Yahoo News Romania, ca atunci cand a vazut florile in mana tinerei a incercat sa explice grupului ca nu este bine ceea ce au facut, insa a fost luata peste picior. Femeia si sotul ei au alertat autoritatile, iar cei care au rupt florile au ajuns să fie cautati de jandarmii montani.

    https://www.realitatea.net/floarea-de-col_2138696.html

    Post edited by IRIS on
    maria_7474 @ ro 1
  • madutza1 (RO1)madutza1 (RO1) Postări: 20RO1

    Orhideea


    Familia orhideelor este formata din aproximativ 30.000 de specii, dar daca luam in considerare si hibrizii pe care ii au si dezvolta cultivatorii din toate colturile lumii, numarul orhideelor probabil ca depaseste 200.000. Orhidee se gasesc pe fiecare continent in afara de Antarctica si exista specii endemice in fiecare colt al lumii.

    Orhideele sunt plante epifite, adica intotdeauna cresc pe alte plante, luand de la acestea substantele hranitoare. Acesta a fost si unul din primele inconveniente cand a fost vorba pentru prima oara de tratarea orhideelor ca plante de interior, cultivate in ghivece. Astazi stim ca plantele epifite stau prinse de ramurile copacilor din padurile tropicale, cu ajutorul unui sistem de radacini foarte puternic. Radacinile nu ating niciodata pamantul; de fapt, radacinile orhideelor stau in aer, iar roua diminetii este prima sursa de apa in habitatul lor natural. Pasarile care zboara si se odihnesc pe ramurile copacilor ofera o cantitate destul de mare de substante nutritive, pe care radacinile le absorb imediat.

    In lumea florilor, orhideele sunt considerate niste flori castigatoare. Desi sunt de obicei plante scumpe ca pret, cultivarea orhideelor este astazi unul din cele mai placute hobby-uri printre iubitorii de plante. Frumusetea lor incredibila si numeroasele diferente dintre specii sunt o continua sursa de uimire.

    Istoria orhideelor
    Orhideele au fost atras dintotdeauna interesul oamenilor. Ele au fost timp de secole si inca mai sunt, simbolul iubirii, luxului si frumusetii.

    In America centrala si de sud era cunoscuta "orhideea de vanilie", din care se facea o bautura energizanta la care se adauga cacao, si pe seama careia s-a pus rezistenta fizica uimitoare de care au dat dovada razboinicii incasi in lupta cu colonistii europeni. Stramosii nostri le considerau si un simbol al virilitatii si fertilitatii. Astfel, in Grecia si Orientul Mijlociu, floarea era daruita mireselor. Tot grecii sunt cei care au dat numele florii, mai precis Teophrast, in lucrarile sale.

    Chinezii, inca de pe vremea lui Confucius, numeau orhideele "plantele care au parfum regal"; o descriere foarte frumoasa a impresiei pe care ne-o lasa orhideele este facuta intr-o scriere a lui Confucius, care spune ca "placerea de a revedea, dupa o lunga absenta un prieten drag poate fi comparata cu aceea pe care o simtim cand intram intr-o camera plina de orhidee". In Evul Mediu ele constituiau unul din ingredientele de baza in remediile naturiste; un exemplu curios: era folosita de parinti pentru a decide sexul viitorului copil, astfel ca daca tatal manca o radacina mare de orhidee, copilul avea sa fie baiat. De asemenea, erau considerate a fi plante afrodisiace si astfel deveneau ingredient de baza in potiunile si vrajile de dragoste. In alte parti ale lumii, cum ar fi in Turci si Iran, unele varietati de orhidee cu proprietati halucinogene erau fumate prin narghilea, cu scopul de a declansa viziuni.

    In vise, orhideele reprezinta aspiratia interioara spre rafinament, bunatate si romantism.





  • mitică 2 (RO1)mitică 2 (RO1) Postări: 5RO1
    editat 15.03.2019


                    Iris, floarea ce poartă numele zeiţei soarelui                         


                    

     Irisul sau stânjenelul este o plantă de o frumuseţe deosebită şi, în acelaşi timp, foarte uşor de cultivat, tocmai de aceea este cunoscut şi sub denumirea de ”orhideea săracului”.

    Răspândiţi în natură nu doar pentru caracteristicile lor ornamentale, cît şi pentru proprietăţile medicinale, cosmetice şi alimentare, irişii au un istoric foarte bogat.

    Denumirea de ”iris” provine din mitologia greacă, Iris fiind zeiţa soarelui, care servea drept mesager lui Zeus, între Olimp şi pământeni, notează prof. dr. Elena Șelaru, în cartea ”Cultura florilor de grădină”. Legenda spune că, în timpul călătoriilor sale, zeiţa trasa, cu paşii săi, curcubeul pe cer.

    Irişii erau culeşi, la romani, şi de către vestale, ca simbol al păcii, al somnului şi al morţii, de unde şi obiceiul, păstrat astăzi de către musulmani, de a planta câte o tufă de irişi pe morminte.

    După apariţia creştinismului, irisul a fost considerat floarea Fecioarei Maria, simbol ce este purtat în zilele noastre de crin. Astfel, irisul semnifica protecţia divină, credinţa, înţelepciunea şi valoarea. A fost premergătorul florii de crin şi ca simbol al regalităţii franceze. Potrivit uni legende franceze ne spune că soţia lui Clovis, primul rege al Franţei (481-511), era convertită la creştinism şi a încercat să-l influenţeze în acest sens şi pe soţul său. Atunci când regatul a fost invadat de un trib germanic, acesta a promis că, dacă va ieşi învingător, va deveni creştin şi va înlocui cele trei broaşte de pe stindard cu trei irişi. Aşa ar fi rămas irisul emblema de pe stindardul de luptă.

    O altă legendă, însă, pune această alegere pe seama regelui francez Ludovic al VII-lea (1137-1180), care, în noaptea dinainte de una dintre bătălii ar fi visat că trebuie să aibă pe steagul de luptă, ca emblemă, un iris, dacă doreşte să iasă biruitor. Mai mult decât atât, se spune că şi Ioana d’Arc ar fi purtat, în victoria asupra trupelor engleze, un steag alb, cu emblema ”Dumnezeu binecuvântează Franţa”, sub forma unei flori de iris. Toate aceste legende nu fac decât să justifice semnificaţia irisului ca simbol al protecţiei divine şi al regalităţii franceze.

    Stânjenelul a rămas şi un simbol oficial al Japoniei, alături de crizantemă.

    Legenda spune că, la început, lumea zeilor era foarte populată, aşa că mulţi dintre aceştia au fost trimişi pe Pământ, printre care şi zeul Izanagi cu zeiţa Izanami. Aceasta a creat aici mai mulţi zei, dar a murit atunci când a creat zeul focului. Zeul Izanagi a făcut tot posibilul pentru a o readuce la viaţă, dar nu a reuşit. A mers atunci la râu, pentru a se scălda în apa lui purificatoare, dar aici, hainele pe care le-a dat jos s-au transformat, la atingerea pământului, în 12 zei, iar brăţările, în flori superbe: una dintre ele s-a transformat în iris, o alta în lotus, iar lanţul de la gât — într-o crizantemă aurie. Iată, deci, că potrivit legendei japoneze, istoricul florii de iris este legat, în mod simbolic, de cel al crizantemei.

                           

    Mai târziu, tot în Japonia, cultivarea stânjeneilor era interzisă săracilor, florile acestea fiind un privilegiu al claselor aristocrate. Dar, având în vedere proprietăţile cosmetice ale plantei, femeile japoneze încălcau legea şi le cultivau în locuri bine ascunse, de multe ori pe acoperişul din stuf al caselor.

    Adevărata istorie horticolă a irisului, pe continentul european, începe însă din secolul al XIX-lea, existând, astăzi, colecţii renumite de irişi, cu sute de specii şi cultivaruri, cum ar fi cele din Parcul floral din Paris, Parcul Valentino din Florenţa, Grădinile din Hamburg şi Wursburg etc. Majoritatea speciilor sunt originare din emisfera nordică, respectiv din Europa, Asia, America de Nord şi chiar Africa de Nord. Sunt plante specifice zonelor reci, dar pot fi întâlnite până la limitele deşertice. Locul de origine constituie chiar un criteriu de grupare a speciilor, care pot fi europene, asiatice, mediteraneene, siberiene, americane, spaniole şi englezeşti.

    Irisul face parte din familia Iridaceae şi cuprinde specii cu rizomi sau cu bulbi. Dintre cele cu rizomi, mai frecvent întâlnite în parcuri şi grădini sunt: Iris germanica L., Iris foetidissima Jacq., Iris florentina L., Iris kaempferi Sieb., Iris pallida Lam., Iris pseudacorus L., Iris pumila L. şi Iris sibirica L. Dintre speciile cu bulbi, cele mai cunoscute sunt: Iris x hollandica Hort., Iris reticulata Bieb., Iris xiphioides Ehrh., Iris xiphium L., potrivit prof. dr. Florin Toma, în volumul ”Floricultură şi Artă florală”.

    Cea mai răspândită specie este Iris germanica L., asupra originii sale existând însă îndoieli. Este foarte greu de afirmat dacă este o specie sălbatică sau dacă este o formă cultivată, care s-a naturalizat puţin în Europa şi în Orientul Mijlociu, susţine prof. dr. Elena Șelaru. Aceasta se datorează rusticităţii sale extraordinare, care i-a permis cultivarea peste tot, dar şi frumuseţii deosebite a florii. Specia este cunoscută şi sub numele de Iris barbata sau ”irisul cu barbă”.

               

    Frunzele sunt enziforme (având forma unei săbii), puţin arcuite. Tulpinile au 50-60 cm înălţime şi nu depăşesc nivelul frunzelor, terminându-se cu câteva flori dispuse în racem (inflorescenţă în formă de ciorchine). Florile, violete, discret parfumate, au alcătuirea asemănătoare cu cea a orhideelor, cu sepalele mari, răsfrânte în afară şi prevăzute cu perişori galbeni, iar petalele mai mici şi incurbate, formând împreună o boltă. Se mai întâlnesc şi soiuri cu florile colorate în alb, galben, roz, oranj, unicolore, bicolore sau pestriţe. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.

    Iris foetidissima are tulpinile mai înalte, de 80-100 cm, iar florile sunt asemănătoare speciei prezentate mai sus, fiind colorate în alb sau albastru. Planta este deosebit de atrăgătoare toamna, atunci când fructele se deschid şi-şi arată seminţele colorate în oranj aprins, strălucitor.

    Stânjeneii nu sunt plante foarte pretenţioase, ei putând creşte în condiţii dintre cele mai diferite. În general, au o rezistenţă bună la frig, dar speciile cu bulbi nu rezistă la iernile foarte geroase, în acest caz fiind nevoie de protecţie, fie prin acoperire cu un strat de frunze sau de paie, fie cu un clopot sau cu un borcan din sticlă sau din plastic, dacă este vorba doar de câteva exemplare într-o grădină, notează prof. dr. Elena Șelaru. De asemenea, irişii pot fi cultivaţi pe soluri foarte diferite, de la cele nisipoase, la cele pietroase sau argiloase, cu condiţia ca acestea să nu fie prea umede şi să fie bine drenate. Există, însă, şi o grupă aparte de irişi iubitori de apă, care cresc în ape puţin adânci sau în pământuri mlăştinoase, cum ar fi Iris kaempferi, Iris laevigata, Iris pseudacorus sau Iris sibirica.

    Speciile de Iris se înmulţesc prin fragmentarea rizomilor sau separarea bulbilor, de preferat vara, după înflorire, o dată la 3-4 ani. La speciile cu rizomi, înmulţirea se mai poate face şi primăvara devreme, imediat după reluarea vegetaţiei, sau toamna, în luna septembrie, notează prof. dr. Florin Toma. În momentul plantării, solul trebuie să fie reavăn, iar după plantare nu este necesar să se ude. După plantare, solul se va acoperi cu materiale organice, pentru a proteja bulbii de frigul de peste iarnă. Îngrijirea culturilor de stânjenei se realizează prin menţinerea solului afânat şi curat de buruieni, udatul la nevoie, acoperirea rizomilor cu pământ, căci aceştia au tendinţa de a ieşi la suprafaţă, fiind, astfel, mai expuşi la frig, şi două fertilizări, în cazul irişilor cu bulbi, destinaţi producerii de flori tăiate.

    Flori foarte populare, de o frumuseţe aparte şi cu o ţinută elegantă, irişii sunt plante foarte răspândite în parcuri şi grădini, în cadrul bordurilor mixte, dar şi în grupuri pe peluzele de iarbă, de-a lungul aleilor sau în faţa masivelor de arbuşti. De asemenea, irişii sunt folosiţi şi ca flori tăiate, deşi nu durează mai mult de câteva zile.

                    

                                             

                                                 

    Post edited by IRIS on
  • Aranea (RO1)Aranea (RO1) Postări: 17RO1
                                                                Gura leului



    Numele genului își are originea în termenii grecești ”anti”, care înseamnă asemănător, și ”rinos” — bot, făcând astfel aluzie la asemănarea florii cu un bot de leu. Dacă floarea este apăsată pe părțile sale laterale, acestea se deschid larg, asemănător unei guri de leu.

    În Evul Mediu, florile de gura leului erau considerate ca având proprietăți magice și supranaturale, considerându-se că feresc oamenii de descântece și de blesteme.

    În Grecia antică, femeile însărcinate consumau ceai din frunze de gura leului, care avea rolul de a le atenua durerile sarcinii. Ceaiul de flori de gura leului era baut cel puțin o dată pe săptămână, pentru o bătrânețe lungă și sănătoasă.

    Florile erau folosite pentru vindecarea arsurilor, ceaiul de gura leului sau extractele uleioase având proprietățile unui dezinfectant excepțional. calitățile medicinale ale plantei sunt recunoscute și azi, dar mult mai puțin folosite.

    Există soiuri care nu trec de 20 de centimetri înălțime, dar și soiuri care depășesc un metru înălțime. Florile plantelor sunt proporționale cu înălțimea.

    Gura leului are zeci de culori. Soiurile Schneeflocke au flori albe, Sulphureum, flori galbene, soiul Defiance are flori roz sau roșii-purpurii, dar exista și soiuri care fac flori bicolore. Soiurile Swarzerprinz, Crimson au flori de un roșu foarte închis.

    Planta este foarte rezistentă, iar cele care cresc ăn locuri cu mult soare au culori mult mai intese decat cele care cresc în locuri umbroase.

    Gura leului este planta simbol a zodiei Racului.

    Se spune că în curțile caselor unde se află nu vor pătrunde niciodată duhurile rele.

    Gura leului ferește casele de foc.

    Gura leului este folosită în bucetele de mireasă prntru forma lor spectaculoasă și culorile dulci.

    Dacă vrei să-i folosești proprietățile medicinale trebuie să știi ca recoltarea acestora trebuie făcută atunci când jumătate din florile inflorescenței sunt deschise, pentru că atunci puterea plantelor este maxima.

    Aranea @ ro 1
  • maggie28 (RO1)maggie28 (RO1) Postări: 8RO1

        LACRAMIOARA: FLOAREA LUNII MAI



    Image result for lacramioare semnificatie
          Toata lumea stie ca exista o piatra specifica pentru fiecare luna. Cu toate astea, putini stiu ca, asa cum avem pietre specifice pentru fiecare luna, avem si flori, care simbolizeaza nasterea. In cazul celor nascuti in luna Mai, lacramioara.
         Lacramioarele sunt flori care ne incanta intotdeauna cu parfumul si aparitia lor. Desi nu sunt flori atat de populare, poarta cu sine o multime de semnificatii, pe care daca le-am stii, le-am aprecia si mai mult. Lacramioarele sugereaza ca cele care le primesc se simt incomplete fara cei care le-au daruit. Sunt, totodata, flori incarcate de semnificatii religioase si au legatura cu lacrimile varsate de Fecioara Maria la mormantul lui Hristos.
        Infloresc in luna Mai, ultima luna de primavara, de aceea se considera ca lacramioarele semnifica „reintoarcerea fericirii” si cel mai adesea simbolizeaza castitate, puritate, noroc, fericire si umilinta. Semnificatiile si sensurile lor se regasesc in religia crestina si folclor, nunti si zile de nastere, dar si in alte sarbatori din intreaga lume.
        Se considera ca lacramioarele protejeaza gradina de spiritele rele si au fost folosite ca talismane impotriva vrajilor. Totodata, se mai crede si ca sunt florile zanelor, datorita clopoteilor mici din care acestea obisnuiau sa bea. In unele tari europene, se considera ca lacramioarele stimuleaza viziunile si te ajuta sa vezi un viitor mai frumos. In Germania si Scandinavia, lacramioarele sunt un simbol al primaverii si al norocului.
         Lacramioarele (Convallaria magalis) inseamna si „care apartin lunii Mai”, ceea ce le face floarea celor nascuti in luna Mai. Sunt, de asemenea, si floarea oficiala a celor nascuti in zodia gemeni. Fiind un simbol al castitatii, puritatii, modestiei si fericirii, sunt flori utilizate pentru aranjamentele de nunta, inca din Evul Mediu. Exista o legenda care sustine ca parfumul lor atrage privighetoarea sa isi gaseasca partenerul. Pentru unele mirese, lacramioara este cel de-al cincelea element pe care il poarta la nunta, alaturi de ceva imprumutat, vechi, nou si albastru. In Olanda este plantata in gradina unui cuplu proaspat casatorit, ca simbol al reinnoirii iubirii.
    lacramioare_12
     

         Lacramioare
     de Vasile Alecsandri

      Multe flori lucesc in lume,
    Multe flori mirositoare!
    Dar ca voi, mici lacramioare,
    N-are-n lume nici o floare
    Miros dulce, dulce nume!

      Voi santeti lacrimi de ingeri
    Pe pamant din cer picate,
    Cand, prin stele leganate,
    A lor suflete curate
    Zbor varsand duioase plangeri.
     
     Santeti fragede si albe
    Ca iubita vietii mele!
    Cu voi, scumpe strugurele,
    Albe margaritarele,
    Primavara-si face salbe.
     
     Dar deodata vantul rece
    Fara vreme va coseste!
    Astfel soarta crunt rapeste
    Tot ce-n lume ne zambeste ...
    Floarea pere, viata trece!


  • Giada (RO1)Giada (RO1) Postări: 7RO1

    FREZIA, FLOAREA MISTERULUI

    Frezia este considerată simbolul misterului. Și asta pentru că nu își eliberează parfumul dulce și îmbătător decât într-un ambient prietenos, atât ca temperatură cât și umiditate. Frezia este floarea celor născuți în zodia Săgetatorului.

    Freziile sunt originare din sudul Africii și importate pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului XIX.

     

    frezie

     

    Denumirea plantei datează din 1886 și a fost atribuită în onoarea medicului german, Heinrich Theodor Freese (1795-1876) de către botanistul Christian Friedrich Ecklon (1795-1868). Denumirea populară românească a plantelor din genul Freesia este Frezie sau uneori Fresie.

    frezie 2

    La fel ca zambila, frezia este folosită pentru obținerea uleiurilor parfumate utilizate în industria cosmetică și aromoterapie.

    Toamna este cel mai bun sezon de plantare a florilor cu bulbi. Narcisele, freziile, zambilele – toate se pun în octombrie şi în noiembrie, pentru a înflori la primăvară. Te întrebi de ce ar merita să plantezi florile cu bulbi­ toamna? În această perioadă, temperaturile sunt puţin mai ridicate decât iarna, chiar şi în timpul nopţii, ceea ce permite bulbilor să-şi formeze rădăcinile, apoi, când vremea se răceşte, să intre în repaus vegetativ, pentru ca primăvara să înfrunzească.

    Cu toate că au nevoie de repaus trei sau patru luni după plantare, freziile nu trebuie să fie aşezate în locuri întunecoase şi răcoroase. Dacă se pot bucura de lumină şi de o temperatură de peste cinci grade Celsius, te vor răsplăti cu flori peste patru, cinci luni.

  • star77 (INT1)star77 (INT1) Postări: 15INT1
    editat 19.03.2019




    LEGENDA TRANDAFIRUL ALBASTRU… 

     

    “În vremuri îndepartate, traia în China un împarat batrân. El avea o fiica foarte frumoasa, careia i se dusese vestea peste mari si tari. Cel mai mult îi placea sa se plimbe prin gradinile împaratesti si sa se ocupe ea însasi de multitudinea de flori. Desigur ca si gradinarii curtii împaratesti aveau grija de gradini, însa ei îi placea sa le îngrijeasca cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colt al gradinii în care plantase ea singura mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile si marimile.
    Într-o dimineata racoroasa de mai, în sala tronului, se adunara toti sfetnicii împaratului ca sa discute despre viitorul tarii. Toti erau foarte îngrijorati ca împaratul nu are un fiu sau un nepot mostenitor. Asa ca hotarâra cu totii ca fiica împaratului trebuie sa se casatoreasca degraba, în cel mult o luna, pentru a avea un fiu mostenitor. Împaratului nu-i placu aceasta veste, dar se duse sa vorbeasca cu fiica sa. Printesa fu de acord cu o casatorie facuta în graba, atâta timp cât viitorul ei sot îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci un trandafir albastru.

    Zis si facut. Sfetnicii împaratului au dat sfoara-n tara si în câteva zile au început sa se perinde pe la curtea împaratului fel de fel de pretendenti pentru printesa, tineri si batrâni, bogati si saraci, de vita nobila sau simpli tarani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire si smaralde, de un albastru transparent, de-ti lua ochii. Printesa însa îl lua, îl admira si î-l înapoie tânarului spunându-i simplu: „Acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”

    Urmatorul i-a adus o sticluta de cristal, albastra, plina cu parfum de trandafiri. Printesa o deschise, o mirosi si-i spuse si acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o gradina plina de trandafiri si este de un albastru minunat, însa nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi si atunci va fi doar o sticluta goala.”

    Tânarul urmator era ceva mai smecher decât cei dinaintea lui si-i darui printesei un trandafir albastru din cel mai fin portelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluta cu parfum de trandafiri, astfel ca si mirosea. I-l dadu si astepta raspunsul printesei, foarte mândru ca el a reusit. Ea îl lua, îl admira si pe-acesta si-i spuse: „Acest trandafir este chiar încântator, culoarea este minunata, iar parfumul este îmbatator, dar acest trandafir nu se cere iubit si îngrijit.”

    Si tot asa. Se perindara multi pe la curtea împaratului, însa în van. Termenul de o luna se apropia de sfârsit. În ultima seara, printesa se plimba prin gradina, printre trandafirii ei. Deodata, la lumina lunii, ea îl observa pe gradinarul cel nou, pe care împaratul îl aduse ca s-o ajute pe printesa la mica ei gradina de trandafiri. Tinerii se privira si se îndragostesc pe loc unul de altul. Îsi petrecura toata noaptea împreuna, sub clar de luna, printre trandafiri. Printesa îi spuse toata povestea cu casatoria în graba si cu trandafirul albastru. Tânarul îi promise ca a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru si-i va cere mâna în fata împaratului. A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar ciresii erau în floare. Toti de la curtea împaratului se adunara însa în sala tronului ca sa vada cu cine se va casatori printesa. Usile grele se dadura la o parte si intra tânarul gradinar. Când ajunse lânga printesa, îngenunche în fata ei si scoase de sub pelerina un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci printesa lua trandafirul si exclama: „Ce frumos! Si ce parfum încântator! Iar nuanta aceasta de albastru e cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata!”

    Asa este, dragii mei, pentru a întâlni adevarata iubire, plinatatea fericirii, trebuie sa ne dorim o poveste de iubire cu viata. Trebuie sa alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie sa alegem iubirea, sa o inventam, sa o cream, sa fim raspunzatori pentru ea. Nimeni nu stie mai bine decât noi ce ne încânta. Nimeni altcineva nu este în masura sa ne aleaga destinul, pentru ca, trebuie sa o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
    Ne putem asculta ratiunea, instinctele — dar pâna la urma, nu ele sunt cele care accepta alegerea si pot asuma deciziile noastre.”


    STUDIU. Trandafirii albaştri, mai aproape de realitate datorită tehnologiei genetice

    O echipă de oameni de ştiinţă din China a reuşit să creeze trandafiri albaştri cu ajutorul tehnologiei genetice şi a tehnicilor din biologia sintetică.Cercetătorii de la Universitatea Tianjin şi de la Institutul de Microbiologie din cadrul Academiei de Ştiinţe din China au utilizat tehnici din biologia sintetică pentru a modifica genetic o bacterie capabilă să creeze gene producătoare de pigment albastru.
    Trandafirii albaştri nu există în natură şi nu pot fi obţinuţi prin tehnici naturale deoarece acestei plante îi lipsesc genele specifice care pot produce culoarea albastră. Trandafirii comercializaţi drept albaştri sunt de fapt creaţi prin vopsirea trandafirilor albi, precizează Xinhua.
    Oamenii de ştiinţă au injectat ulterior bacteria modificată genetic într-o petală de trandafir alb pentru a genera flori albastre.
    Studiul dovedeşte că există posibilitatea utilizării tehnicii de pigmentare în albastru printr-o astfel de bacterie pentru obţinerea trandafirilor albaştri.
    Echipa de cercetători a anunţat că va colabora cu experţi în horticultură pentru a înmulţi şi produce pe scară largă trandafiri albaştri.
    Cercetarea a fost publicată în jurnalul ACS Synthetic Biology.

    Image result for imagini trandafir albastru

    Post edited by Artemis on
  • Ambramburica (RO1)Ambramburica (RO1) Postări: 138RO1

    Bujorul :)

    Sfârșitul primăverii este marcat de prezența uneia  dintre cele  mai iubite flori: bujorul. Deși multă lume îi apreciază frumusețea, sunt și lucruri mai puțin cunoscute despre această floare superbă. Iată 10 dintre cele mai interesante lucruri pe care probabil nu le știai despre bujori:

    1. Bujorii au o durată de viață foarte îndelungată, plantele putând chiar depăși 100 de ani.

    2. Bujorii se găsesc într-o varietate de culori impresionantă. În afară de albastru, putem găsi bujori în orice nuanță.

    3. Bujorul este floarea specifică celei de-a 12-a aniversări a căsătoriei. Să dăruiești cu această ocazie un buchet de bujori este alegerea cea mai inspirată.

    4. Florile de bujor sunt un simbol al bunăstării și onoarei, dar și un simbol al dragostei, fiind flori cu puternice conotații romantice.

    5. Conform principiilor Feng Shui , bujorii roz sporesc armonia din cuplu și de aceea este indicat să îi ții în dormitor.

    6. Bujorul este considerată floarea norocului și a căsniciei fericite, așa că este o floare foarte potrivită și pentru buchetele de mireasă.

    7. Petalele bujorilor sunt comestibile. Se pot folosi în salate, siropuri sau ceaiuri

    8. Inițial, bujorii erau cultivați în scop medicinal. Florile lor erau folosite pentru tratatrea durerilor de cap și a astmului.

    9. Bujorul este una dintre florile simbol ale Chinei și floarea oficială a statului Indiana.

    10. Numele chinezesc al bujorului este „sho yu”, ceea ce înseamnă „cel mai frumos”, un nume extrem de potrivit, având în vedere frumusețea acestor flori.

    "Moda este o formă de urâţenie atât de intolerabilă, încât trebuie să o schimbăm la fiecare şase luni" - Oscar Wilde
  • floare_de_colt (RO1)floare_de_colt (RO1) Postări: 15RO1
    editat 17.03.2019

    Floarea-de-colţ. 

    Floarea de colț este o plantă deosebit de rară. Din acest motiv ea a fost declarată monument al naturii și este ocrotită prin lege încă din 1931. 

    Floarea de colț este de secole un simbol național în Austria și Germania ,  fiind prezentă în arta populară, în basmele și legendele vechi de secole, în tradițiile păstrate de la o generație la alta.

    In aceste tari este cunoscută , ca Edelweiss, nume compus din „edel“, aristocratic, şi „weiss“, alb.

    w500 pFloarea

     Interesant este că, în jurul anului 1900, floarea de colţ era cunoscută în România şi ca Floarea Reginei, denumire dată în cinstea Reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă. Mai târziu, însă, comuniştii au interzis această denumire, din dorinţa de a şterge definitiv din conştiinţe tot ceea ce ţinea de Regalitate şi monarhie. 

    Numită în popor și floarea reginei, floarea doamnei, floarea de colț are în tradiția românească o semnificație aparte, ea fiind un simbol al dragostei.

    Se spune că, pentru a-și dovedi dragostea și curajul, tinerii colindau zonele stâncoase ale munților pentru a culege flori de colț și a le oferi iubitelor. În limbajul florilor ea înseamnă puritate și curățenie.

    Floarea de colţ este atât de apreciată, încât a fost adoptată ca simbol pentru unele dintre cele mai prestigioase organizații de stat. De exemplu, în armata elvețiană, insignele pentru cele mai înalte grade sunt sub forma florii de colț. Este, de asemenea, insigna pentru trupele alpine austriece, germane și românești. În România, floarea de colţ se află şi pe bancnota de 50 de lei.

    Sper ca nu ma abat prea mult de la tematica concursului daca inchei cu o melodie dedicata acestei flori:

    Edelweiss from The Sound of Music


    floare_de_colt @ ro 1
  • dalya (RO1)dalya (RO1) Postări: 2RO1

     

    Dalia

                      

    Originară din Mexic, dalia sau gherghina, cum i se mai spune, este o floare deosebit de frumoasă. De aceea o vom întâlni foarte des, în special în grădinile caselor de la țară, dar și în parcurile din orașe. Daliile pot fi pitice, cu tulpina de câțiva cm, dar pot atinge și înălțimi de 1,5-2 m. Florile lor pot fi simple sau bătute, rotunde, sau cu petale ascuțite, colorate în alb, galben, multe nuanțe de roșu sau de mov. Daliile sunt iubite și pentru faptul că înfloresc din iunie până în octombrie, sau chiar mai târziu, până la primul îngheț, înfrumusețând grădinile cu bogăția de culori și forme a florilor.

    Dalia alba înseamnă recunoștință și respect, fapt care o recomandă în a fi oferită părinților sau persoanelor față de care avem o datorie sufletească.

      

    Dalia galbenă este o floare a iubirii.

      

    Dalia roșie exprimă dorul arzător față de persoana iubită.

      

     Pentru azteci, floarea însemnă puterea războinică și înțelepciunea tactică, fiind asociată cu sângele, viața și vitalitatea. Era floarea cerului, grație discului ei galben, dar și celor din lumea aceasta. Europenii au căutat să o folosească drept medicament înainte de descoperirea insulinei, folosind-o la prepararea unui fel de zahăr special pentru diabetici.

    Durata de viață a florilor este de aproximativ de 6-10 zile, asta dacă li se oferă îngrijirea cuvenită. Tijele florilor se pun în apă clocotită și se așteaptă până la răcirea totala a acesteia sau până când coada devine neagră. Se taie apoi porțiunea scufundată în apă și se așează florile în apa rece. Procedeul se poate aplica și altor flori pentru prelungirea duratei lor de viață în vază.

          

    Secretele daliei

    Pentru azteci, floarea însemna puterea războinicilor, dar era și simbol al înțelepciuni. Conducătorii plecau la război cu o floare de dalie în piept! Era floarea cerului, gratie discului ei galben. Mai mult, dalia era considerata floarea vieții.

    După ce au descoperit Lumea Noua, europenii au folosit dalia pentru a prepara un fel de sirop dulce pe care îl foloseau ca îndulcitor.

    Specialiștii secolului XX au încercat să folosească daliile pentru a prepara “zahar diabetic”, extras din tuberculii plantei. În zilele noastre, extracte din tuberculii daliei sunt utilizați în teste referitoare la funcțiile ficatului și rinichilor.

     

  • Floriana (RO1)Floriana (RO1) Postări: 3RO1

    Garofita Pietrei Craiului. Floarea Craiului, unica in lume



    Garofița Pietreie Craiului, numită și Floarea Craiului  crește numai în Munții Piatra Craiului fiind una din plantele endemice. Este protejată de lege și destul de rară, dar din fericire nu este în pericol. 

    Este o planta monument al naturii. Genul Dianthus, care în greacă înseamnă floare divină, (dios – zeu, anthos – floare) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale si perene, numeroase varietăți și hibrizi.

    peacocks-carnation-183898_1280

     Meşter neîntrecut în descrierea naturii, Ion Simionescu o prezintă astfel: «Petalele, răsfrânte larg, sunt de un roşu şters. Pe ele sunt trase dungi, în lung, de un roşu mai aprins, iar spre lăuntrul florii, o rotiţă de dantelă fină cu ochiuri mici, de aceeaşi culoare mai închisă. Urmează apoi un cerc alb, cu raze iarăşi roşii, iar în mijloc, un joc de verde şi de alb neîntrerupt…»

    Acum vreo 150 de ani planta nu era cunoscută. A fost descoperită pe crestele prăpăstioase ale Pietrei Craiului, de doi botanişti transilvăneni. Apariţia ei a produs senzaţie şi nedumerire în lumea ştiinţei. La momentul respectiv, ea nu mai fusese găsită în niciun alt loc din lume, şi nici măcar pe vreuna din culmile muntoase vecine Pietrei Craiului. Pe de altă parte, această garofiţă nu seamănă cu garofiţele cunoscute. Se pare că originea ei nu este cunoscută nici astăzi.

    Garofița înflorește la inceputul lui august și rezistă până la începutul lui septembrie.

    OLYMPUS DIGITAL CAMERA



    Supravieţuirea ei în Piatra Craiului s-ar explica prin poziţia oarecum izolată a masivului. Dar şi aici se găseşte mai ales pe culmea vestică a masivului, dinspre valea Dâmboviţei, la limita dintre etajele subalpin şi alpin, ori rătăcită prin iarba ce acoperă stâncăriile din partea inferioară a zonei alpine. Aşadar, o floare rară, care se pare că ar creşte doar într-un singur loc pe planetă – pe crestele din Piatra Craiului.

    garofita_2jpg

  • Mutzy (RO1)Mutzy (RO1) Postări: 356RO1
    Dendrobium
    adelaparvucom despre ingrijirea orhideei Dendrobium nobile text Carli Marian 9
    Descriere:Orhideele Dendrobium sint printre cele mai intilnite orhidee la piata de flori. Ca multe alte orhidee cultivate, dendrobium sint epifite, sau plante aeriene. Au foarte bine dezvoltat un organ de pastrarea a apei (pseudobulbii) denumiti adesea "trestie" din cauza pozitiei lor drepte. Aceste orhidee trebuie plantate intr-un mediu poros bine drenat. 
    Orhideele Dendrobium sint numite "de tipul Phalenopsis" pentru ca florile lor sint asemanatoare diverselor varietati de Phalenopsis. Phalenopsis sint permanent verzi in timp ce unele varietati de Dendrobium isi pierd frunzele toamna si iarna. Dendrobium sint de asemenea folosite ca flori taiate datorita robustetei tulpinii si distinctiei ei. 
    Grupa 1- nobile, chrysanthum, wardianum 
    Mod de cultura: sera temperata si sera rece toamna. 
    Se uda in timpul cresterii si infloririi, dupa aceea se opreste. 
    Grupa 2- anosmum, findlayanum, heterocarpum, parishii, pierardii. 
    Mod de cultura: sera temperata tot timpul anului 
    Se uda in timpul cresterii, moderat in timpul infloririi, dupa aceea se opreste 
    Grupa 3- chrysotoxum, densiflorum, farmeri, fimbriatum, moschatum, thyrsiflorum. Mod de cultura: sera temperata, sera rece toamna. 
    Udarea regulata pe tot parcursul anului. 
    Grupa 4- dearei, formosum, infundibulum, macrophyllum, sanderae, schutzei 
    Mod de cultura: sera temperata tot parcursul anului. 
    Udarea regulata pe tot parcursul anului 
    Grupa 5- gouldii, stratiotes, taurinum, discolor, lineale 
    Mod de cultura: sera calda 
    Udarea regulata pe tot parcursul anului 
    Grupa 6- diggibum si varietatea sa phalaenopsis, superbiens 
    Mod de cultura: sera calda 
    Se uda in timpul cresterii si infloririi, dupa aceea se opreste. 
    Origini: 
    Ca numar de specii este pe locul 2 (in jur de 1600) si se intilneste in Asia (de la Himalaya pina in Coreea), Japonia, Indonezia, Australia, Noua Zeelanda, Noua Guinee (numai aici traiesc 350 specii)
     Descriere: 
    Orhidee simpoidale, sunt toate epifite si prezinta o mare diversitate de alura; pseudo-bulbii seamana cu cei ai Cattleya sau pot semana cu o trestie, pot fi indreptati in sus sau cazatori, foarte mici sau pot atinge 6 metri. 
    Flori: 
    Pot fi mici si insignifiante sau mari si frumoase, solitare sau in grupuri de 2 sau 3, repartizate de-a lungul tijei sau terminale, in ciorchini indreptati in sus sau cazatori. 
    Frunze: 
    Frunzele pot persista 3 sau 4 ani sau pot cadea dupa fiecare inflorire. 
    Specii si varietati: 
    Dendrobium aduncum 
    Dendrobium beckleri 
    Dendrobium canaliculatum 
    Dendrobium farinatum 
    Dendrobium gouldii 
    Mutzy @ ro 1
  • mitica2 (RO1)mitica2 (RO1) Postări: 3RO1

    România este o ţară dăruită de natură cu nenumărate bogaţii şi comori.

    Deși florile sunt frumuseți perisabile multe sunt adevărate comori ale naturii: trebuie ocrotite ori de câte ori ne ies în cale. Iată o listă cu o parte din cele mai frumoase dar și rare flori din România.    

       1. Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus)

    Floarea creste în umbra pădurilor de fag sau în locurile mai însorite, calcaroase. Culeasă fără milă, din luna mai până în mijlocul lui iulie, când se trece, floarea s-a împuținat. Azi poate fi întâlnită mai ales în cetăţile de piatră ale Bucegilor, Ceahlăului, Făgărașului și Retezatului. Primăvara, după topirea zăpezilor, eleganta orhidee răsare din pământ. Pe tulpină dezvoltă 4-5 frunze late, cu nervuri proeminente. În vârful ei, gingașă, apare o singură floare. Doar una – în schimb de o frumusețe neasemuită.

     

    2. Sângele voinicului (Nigritella nigra și Nigritella rubra)

    “O picătura din sângele voinicului ce lupta cu balaurul-cu-șapte-capete a căzut pe o floare fără culoare. De atunci floarea a devenit purpurie.” Așa spune o legenda despre nașterea acestor gingașe orhidee, întâlnite pe pajiștile alpine, pe brânele abrupte și acoperite cu iarbă, ori printre stânci însorite. Florile – inflorescențe conice – par rubine strălucitoare în bătaia soarelui. Mirosul lor caracteristic, amintind de vanilia, este atât de pătrunzător, încât prezența podoabei sângerii poate fi simțita de la distanta. Înfloresc începând cu luna mai pana prin august. Cum pot fi deosebite: unele inflorescențe sunt mai rotunde și bat în negru (Nigritella nigra), altele sunt mai lunguiețe și mai trandafirii (Nigritella rubra). Culeasa an de an, floarea de sângele voinicului s-a rărit și nu mai poate fi întâlnita decât în anumite locuri. Aspectul frumos al florii și parfumul suav au făcut ca ea sa fie culeasa foarte mult astfel ca pe multe plaiuri de munte ea a dispărut definitiv, în general fiind o specie rara, care, în Romania este declarata monument al naturii. În Europa este răspândita în Alpi, Pirinei, Apenini, Balcani și Carpați.

                                                                                                     

    3. Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai )

      Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor sale - care emană un miros și o aromă asemănătoare vișinelor - și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi. Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de "bujor de munte", nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular este cel de "cocozar".

                                                        

    4.  Bujorul Românesc  (Paeonia romanica peregrina)

      Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, care se găsește numai în România. Aceasta este și cea mai veche floare din România. În țară există cinci rezervații naturale de bujori românești, în Teleorman, Mureș, Olt, Dolj și Giurgiu.  Floarea rară are o istorie fascinată care pleacă dinaintea erei glaciare. Specialiștii o numesc floare relicto glaciar și o consideră o ”supraviețuitoare” având în vedere că a răzbit până în zilele de astăzi

                                           

     

         Celor care le întâlnesc le amintim recomandarea lui Emil Pop valabilă și pentru alte flori:

    “Aviz stăruitor celor care cu toată opreliștea oficială, nu-și vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruțe organul din care va renaște floarea; păcatul lor va fi mai mic.”


  • mitru (RO1)mitru (RO1) Postări: 3RO1


              Crinul de pădure (Lilium martagon)

     

               

    Denumire științifica: Lilium margaton.

    Caracteristici și descriere

    Crinul de pădure este o planta erbacee, perena, întâlnita prin pădurile de foioase, prin fânețe și locuri stâncoase de la câmpie pana în regiunea montana. În pământ are un bulb ovoidal format din numeroși solzi cărnosi. De la baza bulbului se desprind numeroase rădăcini, unele din ele adesea contractile. Alte rădăcini subțiri se formează pe tulpina, deasupra bulbului. Tulpina este dreaptă, înaltă de până la 100 cm. Frunzele au o forma ovaloidă ușor ascuțita spre vârf. Florile sunt roz, roșiatice sau violacee, punctate cu purpuriu închis, și au un miros specific, deosebit de puternic. Florile au 6 petale, androceul format din 6 stamine cu filamente lungi de 2-3 cm, terminate cu antere liniare roșii. Fructul este o capsula obovoidala, cu 6 muchii. Semințele sunt comprimate, brune deschis cu suprafața rugoasa.

    Habitat

    Crinul de pădure (Lilium martagon), sălbatic, originar din Europa, întâlnit și la noi în țara, creste în flora spontana în zonele cu păduri foioase, atât în regiunile de câmpie, cât și în cele montane.

    Crinul creste și în flora spontana în Europa, în Africa și în zona Orientului, în Franța de exemplu devenind simbolul regalității.

    Întrebuințări.

     Crinul de pădure are proprietăți diuretice, emoliente, revulsive.

    Este întrebuințat și în tratamente privind reglarea ciclului menstrual și a întregii activități a sistemului genital feminin.

    Pentru nevoi medicinale se recoltează florile și bulbul, din care se fac cataplasme sau infuzie.

    Crinul de pădure este o plantă rară și prețioasa și, de aceea, utilizarea sa în tratamente naturiste nu este nicidecum indicată.

    Simbol

    În Antichitate, atât la greci, cât și la romani, crinul simboliza speranța și triumful. În zilele noastre, crinul simbolizează puritatea și dăruirea unui crin e un semn de respect.

    Mihai Eminescu spunea despre crini: “Pădurile de flori, în care fiecare floare e ca un arbore, iar crinul ca o urna, "florăria de giganți", constituiesc un arhanghelisem muzical cu linii prelungi și transparente, în care întâlnim o încetinire paradisiaca a mișcărilor de stil dantesc.”

       

     

     


  • dana-s (RO1)dana-s (RO1) Postări: 17RO1

    Ghiocei: 7 curiozitati despre vestitorii primaverii



    Ghioceii (Galanthus) sunt cele mai frumoase flori ale primaverii, dar acest lucru il stii deja, asa cum stii si faptul ca gingasele plante sunt supranumite si "vestitorii primaverii". Insa, dincolo de aspectul fragil si delicat, ghioceii ascund o poveste presarata cu detalii interesante. 

    1. In lume exista peste 100 de specii de ghiocei

    La prima vedere, toti ghioceii pe care i-ai vazut par ca sunt identici, insa nu este asa. In lume exista peste 100 de soiuri de ghiocei. De exemplu, Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are petalele usor rasucite spre exterior, iar Galanthus nivalis Virescens are petalele "decorate" cu dungi verzi.

    Sunt si cateva soiuri de ghiocei mai rar intalnite. Varietatea Galanthus S. Arnott se remarca prin florile de doua ori mai mari decat cele ale ghioceilor obisnuiti, iar soiul Galanthus reginae-olgae se remarca prin perioada in care infloreste: toamna, in loc de primavara.


    2. Bulbii de ghiocei sunt otravitori

    Desi au un aspect fragil, sa stii ca ghioceii stiu sa se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otravitori, motiv pentru care niciun rozator nu se incumeta sa-i manance. Daca o persoana este curioasa sa guste din bulbul de ghiocel, risca sa se intoxice, deoarece substantele pe care le contine sunt otravitoare si pentru om.


    3. Ghioceii pot trata Alzheimerul

    Cercetarile asupra ghiocelului arata ca aceasta floare marunta poate contribui la tratarea Alzheimerului si a dementei, datorita unui ingredient activ pe care il contine. Este vorba despre galantamina, o substanta pe care oamenii de stiinta inca o analizeaza pentru a-i descoperi potentialul curativ.


    4. Ghiocelul l-a facut imun pe Ulise

    Istoria ghiocelului este veche de cateva milenii. Dovada sta celebrul poem al lui Homer, "Odiseea", in care zeul Mercur ii da lui Ulise o iarba numita moly (Galanthus nivalis), care l-a protejat pe Ulise de otravurile vrajitoarei Circe.


    5. Ghiocelul simbolizeaza speranta

    Despre ghiocel se spune ca simbolizeaza speranta, prietenia, inocenta, puritatea, alinarea si smerenia si multe persoane cred ca este de bun augur sa cultive in propriile gradini aceste flori albe.


    6. Ghiocelul prevesteste moartea

    In anumite tari, cum este Marea Britanie, ghiocelul nu este prilej de bucurie, cel putin nu pentru care cred in superstitii. Aceste persoane asociaza ghiocelul cu moartea, din cauza unei legende care spune ca o tanara si-a gasit iubitul mort, iar langa el era asezat un ghiocel.


    7. Ghiocelul, prima floare de pe pamant

    Sunt multe legende despre ghiocei, insa una singura spune ca aceasta floare gingasa a fost prima de pe Pamant. Potrivit mitului, cand Dumnezeu i-a alungat pe Adam si Eva din Rai era iarna, iar pamantul era acoperit cu un strat gros de zapada. Pe masura ce inainta prin zapada, Eva a inceput sa inghete si sa planga, amintindu-si de frumusetile din Gradina Paradisului. Pentru a-i mai alina durerea din suflet, Dumnezeu a transformat cativa fulgi de zapada in flori de ghiocei.





    dana-s @ ro 1
  • TitiOana (RO1)TitiOana (RO1) Postări: 36RO1

                       - Cactusul orhidee (Epiphyllum oxypetalum)

                            Una dintre cele mai rare flori din lume


    Cactusul orhidee Epiphyllum

    O floare „timida” care isi arata frumusetea doar razelor de Luna. In Japonia este numita si „Frumusetea sub razele lunii”, din acest motiv. Infloreste rar, numai noaptea iar pana in zori se usuca. Creste in salbaticie dar poate fi si cultivata. Are o semnificatie speciala pentru budisti. Se crede ca atunci cand infloreste, noaptea, triburile semimitice Nagas din Sri Lanka coboara din locuintele lor ceresti sa culeaga floarea si a o da cadou lui Buda. Culoarea florii este alba iar parfumul este misterios. Poate pe aceasta Planeta mai exista si alte flori al caror destin nu-l cunoastem, probabil. Ceea ce este de neiertat e faptul ca aceste plante sunt la un pas de pieire.
                                    
  • ArtemisArtemis Postări: 206Moderator, ModDarkGreen
    Bună seara,

    Premiile au ajuns!

Aceasta discutie a fost inchisa comentariilor!